Cunoasterea din perspectiva astrologica

Autor: Sorin Bratoveanu

Cunoasterea este un subiect important in orice directie ne-am orienta, in orice domeniu, caci inainte de „practica” (actiunea propriu-zisa sau aplicarea) este necesara „teoria” (introducerea si aprofundarea intr-o anumita disciplina). Ca subiectul numit „cunoastere” este foarte important, chiar fundamental, o spun si aspirantii spirituali (exista o ramura sau cale de evolutie numita chiar „a cunoasterii”) si filozofii (o ramura a filozofiei axata pe procesul cunoasterii se numeste gnoseologie), dar si misticii (de exemplu, curentele sau sectele „eretice” ale crestinismului primitiv, care erau generic denumite „gnoza”, termenul insemnand cunoastere).

Vorbind despre cunoastere din punct de vedere astrologic, nu ne focalizam direct pe Varsator (ce are verbul caracteristic „a cunoaste”). Incepem cu prima etapa a cunoasterii, ce se manifesta la semnul Gemenilor – „a sti”. Aceasta este o etapa principala, ce presupune primul contact cu informatia. Este momentul contactului cu presa, cartile, brosurile, materialele publicitare. Aici ne aflam la un nivel superficial, in care stratul cel mai exterior al mintii (Mercur) este impactat de anumite date, notiuni.

La semnul Racului („a simti”) se manifesta o etapa secundara a procesului de cunoastere, facultativa, care este memorarea (un gen de „ingurgitare”, de fixare) si simtirea (unii recepteaza anumite informatii nu in mod explicit, ca texte, ci printr-un gen de receptare imateriala – empatie, perceptie extrasenzoriala, etc.).

Urmatoarea etapa principala se manifesta la semnul Fecioarei – „a analiza”. Aici informatia este „intoarsa pe toate partile”, adica intra in activitate mintea analitica, iar aceasta examineaza prin fragmentare, prin investigarea minutioasa a partilor componente, cautand adevarul, autenticitatea, valabilitatea. Se procedeaza aici prin experimente, reactii, determinari multiple matematice, statistica, iar concluziile trebuie sa fie validate de realitatea concreta, devenind uneori teoreme, legi ale fizicii. Este vorba despre etapa stiintei materialiste. Anumite informatii, ce nu pot fi verificate experimental, stiintific, sunt respinse in etapa aceasta („eronate”, „neverificabile”, etc.).

Urmeaza o alta etapa secundara, a Balantei, in care subiectul ce urmareste cunoasterea oscileaza („a echilibra”) intre a accepta si a nu accepta un adevar, o informatie, anumite date. Se penduleaza aici intre negarea critica, generata de analiza anterioara, si dorinta de acceptare, flexibila, toleranta.

Urmatoarea etapa principala corespunde Sagetatorului („a intelege”). Aici vorbim despre sinteza si intelegere. Perspectiva este acum holistica, se priveste ansamblul, viziunea este globala, amanuntele nu mai conteaza. Informatia este digerata de focul mintii, este inteleasa (intelegere sau inter-ligere, deci o inter-conexiune intre obiectele exterioare, notiunile concrete, si o receptare profunda, corecta, validanta in subiectul cunoscator). Decanul al 3-lea al Sagetatorului este numit „decanul iluminarii”, deci aici incepe faza spirituala a cunoasterii. Pe axa Gemeni-Sagetator se poate uneori face un salt direct de la prima etapa la aceasta (de la prima etapa principala, la a 3-a etapa principala), evitand pe cele intermediare.

Urmeaza o noua etapa secundara, cea aplicarii practice, in care, prin intermediul Capricornului („a folosi”), se utilizeaza intelegerea obtinuta si se valideaza in plan concret. Intelegerea corecta conduce, printr-o folosire adecvata, la rezultate eficiente. Uneori, prin saltul realizat pe axa Rac-Capricorn, se trece de la o cunoastere „prin simtire”, dar bine constientizata, la o utilizare practica eficienta, de succes.

A 4-a etapa principala corespunde Varsatorului (abia acum ajungem aici), unde cunoasterea devine universal-valabila, aplicabila in toate planurile. Acum cunoasterea devine lege spirituala, principiu fundamental, „litera de evanghelie”, fiind formulata clar, coerent si unanim acceptata. De la cunoasterea umana se trece la cunoasterea cosmica, se acceseaza nivelul intuitiei, al perceptiei directe (cunoasterea meditativa, fuziunea dintre subiect si obiect), se ating nivele inalte ale iluminarii.

O ultima etapa, tot principala (dar secundara pentru cei ignoranti), este cea a Pestilor („a crede”), unde cunoasterea devine convingere profunda, incredere, credinta. Aici se atinge cunoasterea Divinului, cea mai inalta treapta posibila, si se atinge, prin fuziunea dintre subiect (om) si „obiect” (Divinul Suprem), desavarsirea. Prin saltul pe axa Fecioara-Pesti, unii savanti sau „oameni de stiinta” au trecut miraculos de la cunoasterea experimentala, la cunoasterea iluminatoare a Divinului (a se vedea Blaise Pascal si Emanuel Swedenborg).

Concluzie: cine cauta la modul veritabil cunoasterea, de fapt il cauta pe Dumnezeu Tatal.