Venus şi frumusețea de-a lungul secolelor (partea I)

venus

De mii de ani, frumusețea este una dintre cele mai controversate şi discutate teme filosofice. Oamenii au încercat să înțeleagă experiența frumuseții din punct de vedere emoțional, intelectual, filosofic şi psihologic. Frumusețea, un subiect extrem de complicat, pentru că lucrurile pe care le numim frumoase sunt atât de diferite şi diverse. Când ne gândim la frumusețe, ne putem aminti de o femeie frumoasă sau de fața unui bebeluș sau poate, de un peisaj din natură sau de o operă de artă, de ce nu… de un meci de fotbal sau de un film bun. Cum putem explica această universalitate? Desigur, mulți credem că știm deja răspunsul la această întrebare: frumusețea este în ochii privitorului, este tot ceea ce ne emoționează, ceea ce ne face să vibrăm la un nivel superior. Dar este oare acesta răspunsul complet?…

Corabia civilizației umane a fost de multe ori în derivă, dar conștiințe umane s-au trezit mereu să o salveze, dând rațiunii şi faptelor bune un impuls. În tot acest timp, oamenii nu au abandonat, motivul e simplu şi reprezentat atât de clar de înțelepciunea miturilor universale: întotdeauna puterea binelui a triumfat. Frumusețea, la rândul ei, a fost corelată cu valorile tradiționale: cu bunătatea, adevărul și cu dreptatea. A fost o temă principală în filosofia Greciei antice, în filosofia medievală şi renascentistă, până în secolul al XVIII-lea și al XlX-lea, urmând ca din secolul al XX-lea aceasta să intre în declin, ca preocupare filosofică. Cu toate acestea, începând cu anii 2000 se resimte o revigorare a conceptului de frumusețe din mai multe puncte de vedere: filosofic, artistic, chiar şi astrologic.

Însoțiți de Ianus, zeul roman, păzitor al porților timpului, reprezentat mereu cu două fețe diametral opuse, una orientată spre trecut şi una spre viitor, ne vom arunca în valurile trecutului pentru a redescoperi ceea ce a însemnat experiența frumuseții de-a lungul secolelor: Antichitate, Ev Mediu, Renaştere, Iluminism, Romantism şi Modernism.

Cea mai veche teorie occidentală a frumuseții poate fi găsită în lucrările filosofilor greci din perioada pre-socratică, cum ar fi Pitagora. Școala pitagoreică a văzut o legătură puternică între matematică și frumusețe. În special, au remarcat că obiectele proporționate în conformitate cu raportul de aur păreau mai atractive. Arhitectura greacă veche se bazează pe acest punct de vedere de simetrie și proporție.

Ȋn epoca rațiunii, perioada care a făcut legătura dintre Renaştere şi Iluminism, s-a putut observa o creștere a interesului pentru frumusețe ca subiect filosofic. De exemplu, filosoful scoțian Francis Hutcheson a susținut că frumusețea este „unitate în diversitate și varietate în unitate”. Apoi, poeții romantici au fost extrem de preocupați de natura frumuseții, cu John Keats argumentând că: „Frumusețea este adevăr, adevărul frumusețe. Aceasta e tot.”

Secolul al XX-lea a adus o respingere tot mai mare a conceptului de frumusețe de către artiști și filosofi deopotrivă, culminând cu anti-estetica postmodernismului. Cu toate acestea, unul dintre cei mai importanți postmoderniști, Friedrich Nietzsche, a susținut că Voința de putere a fost voința de frumusețe. Pentru el, esența cea mai intimă a existenței a fost voința de putere.

În urma respingerii ideilor postmodernismului, filosofii s-au reîntors la frumusețe ca la o valoare importantă, pentru a-i recăpăta locul bine-meritat în panteonul virtuților umane.

Știm, până acum, că civilizația a început în Sumer, că a existat o evoluție, o transformare peste veacuri care a condus mereu la ceva superior, mai complex şi mai frumos.

Dar oare nu aceasta este şi simbolistica lui Venus în astrologie? Din punct de vedere astrologic, în forma ei de manifestare cea mai înaltă, Venus simbolizează iubirea şi frumusețea, valori care unesc natural oamenii, fără forță sau manipulare. Venus rareori se asociază cu acțiunea. Ea reprezintă o energie care atrage lucruri, oameni, către noi. Atrage pentru a crea apoi, prin efectul de sinergie, o nouă formă, superioară şi mai complexă decât ceea ce exista înainte.

Dar oare care ar putea fi legătura dintre Venus şi revoluțiile culturale, sociale pe care omenirea le-a experimentat la începutul fiecărei perioade menționate mai sus?

Am putea corela aceste revoluții cu relația care se creează între Pământ, Venus şi Soare?

Tranzitul lui Venus reprezintă intervalul de timp în care planeta Venus se interpune între Pământ și Soare, obturând o mică parte a discului solar. Tranzitul lui Venus este unul dintre fenomenele previzibile cele mai rare; el se repetă în cicluri de câte aproximativ 243 de ani, fiecare ciclu cuprinzând patru tranzituri, grupate în două perechi. Între cele două tranzituri ale oricărei perechi se scurg câte opt ani. La rândul lor perechile sunt separate între ele în mod alternativ de 105,5 sau 121,5 ani. Această periodicitate reflectă faptul că perioadele orbitale ale Terrei și ale lui Venus sunt aproape în rezonanță, cu valori de 8:13 și 243:395.

Tranzitele lui Venus au avut loc în perechi între anii:

  • 546 şi 554 – începutul Evului Mediu
  • 789 şi 797 – renașterea carolingiană
  • 1032 şi 1040 – declinul Imperiului Bizantin şi Marea Schismă (1054)
  • 1275 şi 1283 – perioada ultimelor cruciade în Ţara Sfântă
  • 1518 şi 1526 – teoria heliocentrică a lui Copernicus1
  • 1631 şi 1639 – prima observație științifică a tranzitului lui Venus peste Soare, după inventarea telescopului – revoluția științifică
  • 1761 şi 1769 – Iluminismul
  • 1874 şi 1882 – Romantismul
  • 2004 şi 2012 – Modernismul

În secolul trecut nu a avut loc nici un tranzit al lui Venus. În secolul al XXI-lea, primul tranzit din prima pereche a avut loc la 8 iunie 2004, iar al doilea la 6 iunie 2012. După 2012 următoarea pereche de tranzituri a planetei Venus va fi abia în decembrie 2117 și decembrie 2125.

Ne aflăm acum după cel de al doilea tranzit al unei perechi… Când ultimul tranzit a avut loc, lumea a fost trezită din somn de activitatea științifică minunată, care a condus la toate cunoștințele noastre avansate din prezent – a fost doar începutul. Care va fi starea omenirii atunci când va sosi următorul tranzit, numai Dumnezeu știe. Nici măcar copiii copiilor noștri nu vor trăi pentru a lua parte la momentele acelor zile.

Așadar, este frumusețea în ochii privitorului? Nu, ea e adânc înrădăcinată în mintea noastră. Este un cadou transmis de viața emoțională bogată a strămoșilor noștri din cele mai vechi timpuri. Reacția noastră puternică la imagini, la exprimarea emoțiilor prin artă, la frumusețea muzicii, la frumusețea cerului nopții, va fi cu noi și urmașii noștri atât timp cât va exista rasa umană.

În partea a doua, voi comenta hărțile astrologice ale tranzitelor lui Venus peste Soare, în baza calculelor realizate de Fred Espenak, NASA/GSFC.

Va urma…

ANCUȚA CATRINOIU,
Membră AAR

ancuta-catrinoiu

Articolul este disponibil în revista Astrele și în limba engleză. Read this article in english.

  1.  Calendarul gregorian este folosit pentru toate datele începând cu 15 octombrie 1582; înainte de acea dată, s-a folosit calendarul iulian. Datorită reformei Calendarului gregorian, a doua zi după 4 octombrie 1582 (calendarul iulian) este 15 octombrie 1582 (calendarul gregorian). Marea Britanie nu a adoptat calendarul gregorian până în 1752.

Lasă un răspuns

Cookie-urile ne ajuta sa ne furnizam serviciile. Prin utilizarea serviciilor noastre si navigarea prin acest site va exprimati acordul cu privire la utilizarea cookie-urilor. Detalii

Cookie-urile ne ajuta sa ne furnizam serviciile. Prin utilizarea serviciilor noastre si navigarea prin acest site va exprimati acordul cu privire la utilizarea cookie-urilor.

Close