Eros și Thanatos în astro-psihologie

Articolul are la bază prezentarea susținută de Alexandru Păunescu la ediția a 12-a a simpozionului Astro-Festival, organizat de AAR în iunie 2017, la Craiova.

Inițial prezentarea pornise sub titlul „Repere astrologice în teoria psihanalitică”, dar am zis că a prea scarry și ar trebui să fie ceva mai atractiv, astfel am ajuns la forma actuală, pentru că nu-i așa, toată lumea știe de Eros și Thanatos.

Prezentarea a pornit spre forma actuală cu mai multe scopuri, în principal am simțit nevoia de material psihanalitic analizat astrologic, ceea ce nu prea există în momentul actual, mai ales în aria de recepție a României. În afară de cartea „Astrologie și psihoterapie” a lui Fritz Riemann nu există literatură în domeniu, sincer să fiu inclusiv lucrarea mai sus menționată mi se pare simplistă și insuficientă. Al doilea scop a fost cel de exteriorizare, cred că am ajuns la punctul de saturație în ceea ce privește activitatea mea astrologică, am citit, am lucrat în umbră și cred că e momentul să și expun cele asimilate. Al treilea scop ar fi dorința de reformare a practicii astrologice, ca orice tinerel pseudo-rebel am și eu gânduri de răzvrătire împotriva curentului general.

Freud, Jung și Adler

Și oare cum puteam începe prezentarea dacă nu cu cei care au pus bazele a ceea ce știm azi drept terapie psihanalitică. Bineînțeles, Freud, the big boss, cel de la care a pornit toată „nebunia asta frumoasă”, zic eu, însă alături de el s-au aflat Jung și Adler, care mai apoi s-au scindat, fiecare formându-și propriul sistem psihoterapeutic cu aspectele lor particulare, însă toate sunt bazate pe lucrul cu inconștientul.

Freud, nativ Taur, cu Luna în Gemeni și Ascendentul în Scorpion. Am observat că în cazul psihoterapeuților, casa a VIII-a ilustrează preferințele procedeelor terapeutice, iar la psihanaliști cel mai adesea se întâlnește Saturn în casa a VIII-a și într-un semn de foc sau în Scorpion1. La Freud casa a VIII-a este plasată în Gemeni, Saturn este plasat aici. Pe de o parte se observă lipsa lui de răbdare, terapia inegală ca timp, nevoia de a avea rezultate cât mai rapide. De asemenea Saturn implică prezența unor frustrări sexuale care cereau rezolvare, motiv temeinic pentru ca Freud să se formeze ca psihoterapeut.

În cazul lui Adler, nativ Vărsător, Luna în Taur și Ascendent în Rac, observăm două planete în casa a VIII-a, guvernatorul casei (Saturn), plasat în casa a VI-a, indicând atenția pe care el o acordă individului, vieții comune pe care acesta o duce. Mercur retrograd este guvernatorul casei XII și arată nevoia lui Adler de a raționaliza relațiile cu subconștientul, iar Soarele ca și guvernator de III aduce nota socială pe care Adler o împământenește în terapia lui, de la el avem termenul de interes social2.

Iar Jung, nativ Leu, Luna în Taur și Ascendent în Vărsător, îl are pe Jupiter în casa VIII, de aici observăm afinitatea lui pentru principiile religioase/spirituale pe care le-a extrapolat mai apoi la nivel macro. Guvernatorul casei VIII3 este în Rac, ceea ce reprezintă tocmai ideea de moștenire generală, arhetipuri, care se aplică fiecărei existențe. Totuși activitatea terapeutică a lui Jung ar trebui bine analizată, omul a avut câteva episoade psihotice, iar inconjuncția Jupiter – Pluto predispune la derapaje majore.

O scurtă istorie a începuturilor psihanalizei

  • 1895 apare lucrarea „Studii despre isterie” la care au lucrat Freud și Josef Breur.
  • 4 noiembrie 1899, Freud publică „Interpretarea viselor”, practică pe care el o consideră ca fiind calea regală către subconștient, înlocuind astfel procedeele hipnotice utilizate până atunci. Din punctul meu de vedere, acesta este momentul nașterii psihanalizei freudiene.
  • 1905, se publică lucrarea „Cele trei eseuri despre sexualitate”.
  • 1906, se formează prietenia dintre Jung și Freud.
  • 1908, are loc primul congres de psihanaliză.
  • 1910, este fondată Asociația Internațională de Psihanaliză.

Este foarte interesantă harta de la data de 4 noiembrie 1899, când Freud își publică lucrarea. La momentul respectiv se observă o aglomerare a planetelor personale și sociale în ariile de influență ale Săgetătorului și Capricornului, iar în partea opusă sunt plasate Pluto, Neptun și Nodul Sud. Axa Săgetător – Gemeni implică multe bariere, mai ales cele de natură intelectuală, rațională, dar Saturn pe axa Nodurilor permite reformarea conceptelor existente în societate la acea vreme. Jupiter în Scorpion și în inconjuncție cu Pluto eliberează frustrările, dar o face brutal, prin denigrarea valorilor religioase și expunerea necesităților sexuale.

În 1899, Freud avea Ascendentul profectat în Gemeni, lângă cuspida casei VIII – în harta natală. Guvernatorul de Ascendent profectat este Mercur, care, la momentul publicării tocmai trecuse în Săgetător, făcând conjuncție cu Marte. Normal că impactul a fost unul magistral, fără a fi nevoie de prea mult timp pentru ca atingerea punctelor nevralgice din societate să dea rezultate.

Încheind acest preambul vreau să specific normele analizei mele. Am pus accentul pe utilizarea caselor, a celor de Apă, respectiv Pământ și a guvernatorilor acestora. Este mult mai rațional să ne raportăm la structurile dinamice ale astrologiei (case & planete) decât să mai acordăm o importanță hiperbolizată zodiilor, până la urmă ele sunt fundamentul, elementele lipsite de dinamică și mișcare, considerarea unei planete în zodie este mult mai săracă decât a unei planete în case, din punct de vedere interpretativ. A se considera planeta în casă, iar apoi în semn. Ca și sistem de case am utilizat Placidus, pentru că acordă tocmai variabilitate caselor, este flexibil și ilustrează mult mai bine psihicul uman. Am considerat guvernatorii zodiilor/caselor ca fiind cei tradiționali, pentru că transpersonalele nu reflectă influența personală, individuală, ci merg mai mult pe principiile arhetipale ale lui Jung.

Acestea fiind zise, vom analiza modul în care este construit psihicul uman în cadrul teoriei psihanalitice.

Structura psihicului uman în teoria psihanalitică

Prima instanță este SE-ul. El conține tot ce-i moștenit, adus la naștere, stabilit constituțional, mai cu seamă deci pulsiunile ce provin din organizarea corpului, care-și găsesc aici o primă expresie psihică necunoscută nouă în formele ei.

Ce ne bulversează aici este cuvântul „moștenit” și avem tendința de a ne gândi la Rac și la casa a VI-a, dar trebuie să avem în vedere că aici discutăm despre moștenirea biologică, strucutra corporală, configurația genetică a individului, iar cine ne dă nouă informații despre acestea dacă nu semnul Ascendentului? În psihologie, Ascendentul reflectă temperamentul – ca parte înnăscută a personalității.

Aici putem aminti celebra teorie conform căreia Ascendentul acționează, și este vizibil, după vârsta de 30 de ani. Fapt eronat și infirmat de teoriile psihologice existente. Acest lucru ar însemna un regres psihic, pentru că ne întoarcem la structuri simpliste de organizare psihică, structuri care țin de conformația biologică. Deci, viața nativului, atât socială, cât mai ales psihologică, începe cu Ascendentul, ale cărui trăsături se vor reorganiza pe parcurs.

A doua instanță a personalității este EU-l care: constituie o parte a Se-ului, și anume accea care a suferit modificări sub influența directă a lumii exterioare … Eul reprezintă ceea ce am putea numi rațiune și înțelepciune, spre deosebire de Se, care este dominat de către pasiuni. Astfel, de la un plan fizic ajungem la un plan mintal, care a reformat și organizat pulsiunile.

Astrologic, guvernatorul Ascendentului reflectă modul în care are loc acestă dezvoltare, identificăm astfel care sunt motivațiile nativului și care sunt metodele prin care se raportează la pulsiunile sale, cum le gestionează și cum are tendința de a interacționa cu acestea.

Cel de-al treilea punct al personalității este Supra Eu-l care reprezintă: latura morală a personalității, dobândită din internalizarea valorilor și standardelor parentale și sociale. Parte a Eu-lui în care se dezvoltă autoobservarea, autocritica și alte activități reflexive.

În raportare astrologică identificăm influența axei caselor IV – X, Fundul și Mijlocul Cerului, ca semnificatori ai educației familiale (casa IV), respectiv sociale (casa X).

Limitarea externă este observabilă și în construcția hărții natale. Într-o percepție virtuală vedem cum axa IV – X formează un careu în T, al cărui focar este tocmai Ascendentul (Se- ul). Ceea ce însemnă că exteriorul acționează activ pentru a stăpâni pulsiunile și instinctele biologice, înnăscute, determinând un grad superior de dezvoltare psihică. De asemenea, și Descendentul are un factor facilitator, opoziția cu Ascendentul mergând pe principiul de complementaritate.

Supra Eu-l intră în conflict cu Se-ul, în schimb Eu-l încearcă să amâne satisfacerea pulsiunilor pentru momente mai potrivite.
Eu-l (guvernator de Ascendent) trebuie să încerce să amâne pulsiunile sexuale și agresive ale Se-ului (Ascendent), să observe și să manevreze realitatea pentru a diminua tensiunea rezultată și pentru a răspunde exigențelor de perfecțiune venite din partea Supra Eu-lui (axa IV – X). Când Eu-l ajunge să fie suprasolicitat apare anxietatea.

Unul dintre principiile importante ale psihanalizei se referă la pulsiuni, unde pulsiunea este o tendință înnăscută (deci are originea în Se/ Ascendent). Acesta are o sursă biologică, o cantitate de energie și urmărește modificarea comportamentului în conformitate cu natura pulsiunii, ducând la o satisfacție pulsională. Eșecul satisfacerii duce la frustrare, iar Eu-l reacționează la acest pericol prin stimularea mecanismelor de apărare.

Freud introduce dualismul pulsional făcând diferența între Eros (totalul pulsiunilor de viață) și Thanatos (reprezentant al pulsiunilor de moarte). Melanie Klain (nu, nu e vreo rudă cu celebrul designer de lenjerie intimă expusă ostentativ peste tot) consolidează, mai mult decât Freud, ideea de Thanatos și astfel consideră agresivitatea ca fiind o proiecție a tendinței de autodistrugere. În literatura de specialitatea rareori se utilizează termenul de Thanatos, deși Eros este deja un laitmotiv în terminologie, se pare că ideea lui Thanatos nu prea a prins, iar astfel se utilizează termenii de energie sau pulsiune agresivă. Totuși, Freud utiliza Thanatos în discursurile sale orale.

Eros și Thanatos sau Case de Pământ și de Apă

Având în vedere că mi-a fost mult mai facil să identific aria de influență a pulsiunilor de moarte vom începe cu acestea.

Casele de Apă cuprind ceea ce se definește a fi pulsiunea de moarte, prin intermediul lor individul tinde să se anihileze, să se dezintegreze, să se dizolve.

Raportându-ne la fiecare casă, observăm manifestări specifice:

Casa IV
Observăm contextul inițial de existență. Copilul se identifică total cu obiectul primar4 (sânul mamei), el nu există ca ființă singulară, ci existența lui capătă sens prin înglobarea obiectelor externe. Am observat că anticii avea o metodă foarte interesantă: considerau că în casa IV observăm părintele de sex opus, iar în casa X părintele de același sex. Psihanalitic acest lucru se confirmă. Prin intermediul complexului Oedip, copilul va considera părintele de sex opus (casa IV) punctul de referință emoțională, iar părintele de același sex (casa X) devine un inamic care se opune relaționării sale ideale. Astfel în harta unei femei, casa IV reprezintă tatăl, iar casa X este mama și viceversa în cazul bărbaților.

Casa VIII
Se identifică nevoia de a poseda, mai ales prin mecanisme sexuale. Deși, aparent, Scorpionul este semnificatorul sexului trebuie menționat că aici sexul nu mai are nicio calitate de satisfacție, de plăcere, ci devine o presiune, acțiunea se centrează pe ideea de supunere, de luptă.devine un inamic care se opune relaționării sale ideale. Astfel în harta unei femei, casa IV reprezintă tatăl, iar casa X este mama și viceversa în cazul bărbaților.

 

Casa XII
Apare sublimarea realității prin vis, depersonalizarea onirică. Fizic privind, funcțiile organismului se reduc, iar starea de visare seamănă cu o soi de pseudo- moartea autoindusă.

Pentru că tot în cadrul caselor de Apă includem și terapiile care lucrează cu inconștientul putem observa similitudini cu promotorii principalelor tipuri de psihologie abisală. Totodată casele de Apă indică și tipul de moarte. Astfel:

  • Casa IV: arată moartea naturală. Aici îl corelăm pe Alfred Adler cu terapia centrată pe individ, surprins în totalitatea existenței sale, punându-l în centrul evenimentelor.
  • Casa VIII: surprinde moartea ca efect al unor implicații exterioare violente. Freud se bazează în terapie pe conflictele între instanțele personalității, manifestarea sexualității fiind un punct major.
  • Casa XII: ilustrează moartea provocată intenționat. Aici îl avem pe Jung cu psihologia analitică care are mult substrat spiritual și care pune accent generațional asupra indivizilor.

Se observă că în cadrul caselor de Apă identificăm informații privitoare la sensibilitatea nativului. Simpla plasare a unor planetele în aceste sectoare de influență nu garantează și o manifestare letală a pulsiunii de moartea, ci cel mai adesea persoanele au o fascinație față de moarte, se transpun în diverse ipostaze, experimentează ipotetic. Aspectarea caselor de Apă interiorizează focusul psihic. În general guvernatorii caselor, prin plasarea și interacțiunea lor, indică modalitățile și cauzele acestor manifestări.

Dacă identificarea pulsiunilor de moarte s-a dovedit a fi mai facilă, ei bine, în legătură cu Erosul am avut ceva dificultăți. În mod logic reflexul primar a fost să privesc elementul opus, și anume Focul, deci casele I, V și IX, dar acestea au rol în construcția personalității. Având în vedere că pulsiunile nu sunt total opuse, fiindcă astfel s-ar fi petrecut o luptă permanentă între ele și așa viața individului ar fi fost imposibilă, am luat în considerare casele de Pământ, mergând pe principiul proiecției. Acestea arată exact ceea ce întreține viața, resursele care susțin existența nativului.

Inițial Freud făcea diferența dintre pulsiunile sexuale și cele alea Eului, însă apoi acestea au fost concentrate sub forma pulsiunii de viață, Eros. Așadar:

Casa II
Găsim informații despre resursele proprii, satisfacția sexuală (cea pozitivă și de dorit, nu cea a casei VIII), întreținerea stării de bine, principiile de dezvoltare psihosexuală (în raport cu casa VIII).

Casa IV
Identificăm actele ratate, stadiul de reverie, conștientizarea semnalelor onirice, prezența tiparelor psiho-somatice ca marcatori ai unui dezechilibru intrapsihic.

 

Casa X
Avem principiul de lege, cel care favorizează finalizarea complexului Oedip, raporturile sociale, dizolvarea dependenței materne/paterne și individualizarea nativului.

Axa caselor II – VIII este relevantă din punctul dezvoltării psihosexuale. Casa a II- a și mai cu seamă guvernatorul său oferă informații despre stadiul oral, acesta durează până la al doilea an de viață și se bazează pe stimularea activității orale: supt, mușcat, înghițit. Copilul prezintă nevoia de a integra mediul exterior.

Casa a VIII-a și guvernatorul său descriu stadiul anal: acest stadiu coincide cu educarea copilului pentru folosirea toaletei. Fecalele pot fi eliminate sau reținute în funcție de natura interacțiunii cu părinții.

Raporturile dintre axa acestor case indică nivelul stadiului falic, care se realizează în preajma vârstei de patru ani, iar aici debutează complexul Oedip de care depinde dezvoltarea ulterioară a copilului.

Adunând toate aceste elemente și observând interacțiunea dintre ele putem deduce modul în care se realizează stadiul genital, cel care debutează la momentul pubertății.

Iar acum, pe baza acestor principii vom analiza cinci hărți pentru a ilustra cele scrise mai sus.

Studii de caz

Toate hărțile prezentate sunt masculine, deci casa a IV- a va reprezenta mama, iar casa a X- a, tatăl.

Nr. 1

Ascendent în Leu, iar guvernatorul acestuia se află în casa IV. Nativul are nevoi narcisice mari care trebuie îndeplinite de către mediul familial, persoana vizată direct pentru satisfacerea acestora fiind mama. Casa mamei (IV) este în Scorpion, guvernator Marte plasat în Vărsător și în casa a VI-a indică o relația pseudo-patologică cu figura maternă, individul nu simte apreciere suficientă, observă prezența mamei doar în contextul întreținerii vieții, relația este rutinieră, lipsită de afecțiune.

Casa X (tatăl) este în Taur, guvernator Venus în casa V. Relația cu figura paternă a fost foarte bună în copilărie pentru că suplinea lipsa de atenție din partea mamei. Problema a intervenit în acest proces de investire narcisică a luat sfârșit. Rana pornește de aici (Chiron în inconjuncție cu Venus – tatăl). Raportarea mai târzie cu mama a aplanat conflictul interior (Chiron trigon cu Marte – mama).

Se produce o disociere interesantă atunci când mama este reprezentată de Marte (planetă masculină) și tatăl de Venus (planetă feminină), în acest caz complexul Oedip este instabil, instanțele familiale se convertesc și nu produc un rezultat concret.

Se observă influența insuficientă a Supra Eului (axa IV – X) în procesul de reformare al Se-ului (Ascendent). Conjuncția Soare – Nod Sud în casa IV sugerează faptul că procesele de definitivare psihică nu s-au încheiat în copilărie, astfel nativul caută rezolvarea în altă parte.

Saturn ca formator de comportament (împreună cu Jupiter) indică faptul că relațiile sale s-au bazat pe sistemul de pedepsire. Dat fiind faptul că mama nu a fost prezentă s-a căutat „pedepsirea„ ei proiectând figura maternă asupra partenerelor (Saturn guvernator de casă VII).

Jupiter este guvernator de V și VII, iar plasarea lui în casa V sugerează că nativul privește suferința ca pe un joc, ca pe o senzație de plăcere. Când Jupiter se află în casa V atunci nativul este receptiv la schimbarea comportamentului mai ales când se recreează contextul copilăriei sale. De fiecare dată când o parteneră va trezi imaginea mamei, nativul va reconstitui același procedeu de pedeapsă, prin intermediul jocului, mai ales al celui de natură sexuală.

Nr. 2

Pentru nativ tata este aproape inexistent, plasarea guvernatorului în casa IX, în raport cu Venus, descalifică imaginea paternă. Individul are impresia că tata nu este suficient de implicat în satisfacerea nevoilor sale. În schimb mama, Soare guvernator de IV și în conjuncție cu Marte (guvernator de XII) și Pluto, arată o idolatrizare a conceptului matern, care a surclasat imaginea tatălui (careu cu Luna din X). Așadar nativul a dezvoltat o oarecare complexe de inferioritate față de femei, găsindu-și un confort în acest comportament.

Nevoile lui (Luna guvernator de II) sunt satisfăcute prin munca depusă în relații. Cu Jupiter în casa V performanțele sexuale sunt notabile pentru el, dar puțin anoste pentru partenere. Simte permanent nevoia de autorealizare, de mulțumire provenită din exterior fiindcă astfel simulează tocmai atenția maternă.

Nr. 3

Jupiter guvernator de casă IV, plasat pe cuspida casei VI indică din nou un soi de patologizare a relației cu mama. Careul cu Venus (guvernator de II) arată faptul că mama a fost un factor inhibator, mai ales sexual. Nevoia de a fi „cuminte”, de a fi băiatul mamei a condus la o atitudine distantă față de femei. Aspect ilustrat și de poziționarea lui Marte (guvernator de VIII) plasat în casa X. Imaginea tatălui a fost destul de ștearsă, mama deținând controlul principal în familie. Se observă faptul că mama a amputat masculinitatea tatălui, apoi pe cea a fiului determinând complexul de „castrare”. Yodul format între Mercur (tata), Venus (nevoile nativului) și Uranus conduc la dezvoltarea unei oarecare letargii. Individul trăiește în sânul familiei, o lasă pe mamă să decidă pentru el, în schimb el se focusează pe realizarea unui progres profesional dovedind că este competent, ingenios profesional, în acest mod sperând să se elibereze de presiunea maternă exercitată constant.

Nr. 4

Nativul are o plasare interesantă a guvernatorului casei IV, și anume Venus care este mărginită de Lilith și Pluto. Ambele puncte învăluie idealul de mamă în mister, înstrăinează sau denaturează conceptul matern. Nativul nu a avut mamă așa că a fost nevoit să proiecteze nevoia maternă asupra tatălui, procedeu identificat prin plasarea Lunii în casa X. De asemenea orice femeie care este mai afectuoasă capătă rapid valențe materne.

Yodul format între Jupiter (guvernator de VIII) și Luna (figura mamei surogat) cu focarul pe Pars Fortuna a adus individului disfuncții sexuale din cauza faptului că acorda partenerelor atribuții de mamă, ci nu de iubită.

Plasarea guvernatorului casei X în casa III arată atenția sporită a tatălui pentru frate, care este mai leneș și nedemn de apreciere (Mercur retrograd).

Opoziția Jupiter – Saturn arată tocmai pulsiunile lui legate de sex, se învinovățește că face asta, fantasmând că întreține raporturi sexuale cu mama. Nu dorește să denatureze imaginea mamei pe care o regăsește într-o anumită femeie și astfel apar probleme de executare a actului sexual, însă uneori este suficient ca partenera să aibă un comportament „necorespunzător poziției de mamă”, să vorbească vulgar, spre exemplu.

Nr. 5

În acest caz mama a suplinit și rolul tatălui, atitudinea ei rigidă a condus la formarea unei percepții constrângătoare, dar a favorizat consolidarea unor principii foarte puternice (Marte guvernator de IV plasat în X). Tatăl s-a făcut nevăzut, a plecat fără a mai da vreun semn – Venus guvernator de X nu face nici un aspect major.

Sexual privind, nativul a preluat modelul tatălui: seduce și apoi părăsește. Din păcate tactica aplicată, mai mult sau mai puțin conștient, îi crează un puternic disconfort – Jupiter guvernator de VIII în inconjuncție cu Neptun din casa V.

Având în vedere că plecarea tatălui a avut motive religioase, nativul a încercat să înțeleagă motivațiile paterne (conjuncția Mercur – Uranus), incapabil să priceapă motivațiile l-a „ucis” pe tată – Chiron conjunct cu Nodul Sud. Rana este aparent vindecată (Luna guvernator de XII conjunctă cu Regulus) dar individul nu mai proiectează vina asupra tatălui, ci asupra lui, identificându-se în mare măsură cu tatăl, aspect provenit cel mai probabil și de la proiecțiile mamei afectată fiind de plecarea soțului a găsit în fiu un „soț” virtual pe care să-l blameze.

Observație:
Atunci când guvernatorul de casă maternă/paternă se află în următoarea casă influența părintelui respectiv asupra nativului a fost mult prea mare. Când guvernatorul se află în case posterioară înseamnă că influența părintelui a fost insuficientă. Observația este aplicabilă atât în cazul casei IV cât și a casei X.

Exemplu: Casa IV în Taur, dacă Venus se află în casa V părintele a exercitat o presiune mare asupra copilului, copleșindu-l. Dacă Venus este în casa III atunci nativul simte lipsa părintelui, în cazul în care există frați aceștia sunt considerați privilegiați.

***

Cei care au lipsit de la AstroFestival pot face un exercițiu de imaginație și să se gândească cum ar arăta tot textul acesta expus de un hobbit, într-un timp de 20 de minute. Pentru cei prezenți la AstroFestival trebuie menționat că expunerea respectivă a reprezentat jumătate din tot materialul existent. Deci pe lângă faptul că hobbitul are un debit verbal exagerat, când vine vorba de scris e și mai și.

Ne vedem și auzim la Congresul de Astrologie din București, când probabil vom continua aplicațiile astrologice în teoria psihanalitică.

ALEXANDRU PĂUNESCU
Membru AAR & student la Psihologie

Bibliografie:

Tratat de psihanaliză contemporană – Helmut Thoma, Horest Kachele, ed. Trei 2009
Teoria psihanalitică a nevrozei – Otto Fenichel, ed. Trei 2013
O istorie a psihologiei moderne – Duane P. & Syfney Ellen Schultz, ed. Trei 2012
Experiența psihanalizei – Stephen A. Mitchell, Margaret J. Black, ed. Trei 2015
Dicționar critic de psihanaliză – Charles Rycroft, ed. Trei 2013
Vocabularul psihanalizei – Jean Laplanche, J. B. Pontalis, ed. Humanitas 1994
Itinerar de psihanaliză – Vera Șandor, ed. Fundația Generația 2005
Opere complete – Freud, ed. Trei

  1. În acest caz casa astrologică poate fi diferită.
  2. Interesul social este potențialul înnăscut de a coopera cu alții pentru atingerea scopurilor personale, cât și a celor sociale. Acest aspect se dezvoltă încă din copilărie, prin experiențele de învățare.
  3. Putem lua în considerare ca și guverntor atât planeta Venus cât și Mercur, având în vedere că distanța cuspidei este sensibil plasată, iar ora nefiind cu exactitate indicată.
  4. „Acela către care este îndreptată acțiunea sau dorința; acela de care are nevoie subiectul pentru a obține satisfacție pulsională. În lucrările psihanalitice, obiectele sunt aproape întotdeauna persoane, părți ale persoanelor sau simboluri ale unora sau altora” – Dicționar critic de psihanaliză, Charles Rycroft, ed. Trei 2013

Lasă un răspuns