O întâlnire imaginară cu fondatorii astrologiei

exercitiu-imaginar-fondatorii-astrologiei

Dacă, printr-o minune, te-ai afla față în față cu fondatorul / fondatorii astrologiei și ți s-ar permite o singură întrebare despre această disciplină, care ar fi întrebarea ta?

Așa suna exercițiul imaginar pe care l-am propus câtorva dintre cei mai erudiți și mai talentați astrologi români și străini cărora am avut șansa de a le strânge mâna. Câțiva au fost de acord să intre-n joc și să dezvăluie astfel o parte prețioasă din frământările lor, privind arta pe care o practică. Unii și-au făcut cunoscută identitatea, pe când alții au preferat să rămână anonimi. Unii au pus întrebări scurte, clare, la obiect, alții elaborate, voalate, redactate într-un stil literar – fiecare după chipul și asemănarea sa. Acestea constituie importante teme de reflecție și de cercetare pentru orice pasionat de astrologie, un cadou pentru care le mulțumesc…

Andrei Tzadde:

Unde, când și cum a apărut astrologia?

Firicel Ciarnău (senior editor și vicepreședinte de onoare AAR):

Astrologia fondată de tine are implicaţii majore pentru fiinţa umană, nu numai de a-i direcţiona acţiunile conform principiilor ei, ci mai ales de a-i explica existenţa, de la planetele interioare, mecanismele vieţii şi până la însăşi geneza fiinţei umane. Ai fost conştient de toate acestea sau ai conceput doar nişte principii pe baza observaţiilor?

Ion Hristescu:

Cum mama naibii v-a venit să studiați chestia asta pe care ați denumit-o astrologie?

Marius Cojoc:

De ce funcționează astrologia?

Dan Ciubotaru (fost președinte AAR):

Întrebarea mea ar fi: ”E ceva legat de astrologie ce ai vrea să-ți explic?” 🙂
Lăsând gluma la o parte, cred că aș fi mai interesat să-i pun o intrebare Celui care a creat această simbioză între planete și noi, și nu celui care a fondat-o, descoperit-o.
Iar întrebarea mea către acest Creator ar fi să-mi arate cum arată astrologia în alte sisteme, în alte lumi. Cum ar fi fost astrologia cu un al doilea sau al treilea satelit natural?
Văzând aceste diferențe, cred că aș putea înțelege mai clar rolul astrologiei și mecanismele din spatele ei.

Andrew Bevan (membru de onoare AAR):

Strânsa asemănare dintre cuvintele ebraice care desemnează numere și caracteristicile planetare (http://astronor.com/creation.htm) sugerează că, la începuturile ei, astrologia a fost un sistem de calcul şi că acest sistem de calcul care ține cont de natura lucrurilor a fost mai important în învăţarea şi descrierea amplasării şi ordinii acestora în Lumea Noastră, decât ceea ce înţelegem în mod curent cu ajutorul sistemului de calcul de azi. Din această ordine este posibil să înţelegi, în funcţie de mişcările Planetelor pe Cer pe care le observau Înţelepţii noştri sau Fondatorii Astrologiei, cum se derulau tărăşeniile, indiferent că era vorba de buletinul meteo zilnic sau de prezentarea ştirilor, într-un mod foarte asemănător cu ceea ce vedem astăzi în “The Times”. Acum, în loc să presupunem că Fondatorii Astrologiei dispuneau de toate răspunsurile, este mult mai plauzibil să presupunem că s-a început cu o problemă, ajungându-se la rezolvarea ei, ca în cazul marilor descoperiri ale omenirii, precum roata sau utilizarea focului. Aceste relatări sau realizări primordiale trebuie să fi venit din observarea apariţiei Planetelor şi a Stelelor, în mod repetat şi în asociaţie cu anumite evenimente, întâmplate în anumite momente. Aşadar, întrebarea mea pentru Fondatorii Astrologiei ar fi următoarea:
“Dacă considerăm de la sine înţeles că vlăstarele lui Saturn au pornit întotdeauna de la coadă, cum aţi decis în mod exact cine anume e cel mai bine să se afle în frunte sau la mijloc?”

(Traducere de Mihaela Dicu)

Mihaela Dicu (senior editor și președinte de onoare AAR):

O singură întrebare?! Doar una? Adică să ajung faţă-n faţă cu ACEIA (că în mod sigur n-a fost doar unul) şi să nu pot întreba decât un singur lucru? Extrem de frustrant! Fiindcă aş fi în stare să pun întrebări şi să ascult răspunsuri zile-n şir. Mi-ar plăcea să-i văd pe viu cum interpretează o hartă natală cap-coadă, cum folosesc concret cele şapte părţi ale lui Hermes, să-i rog să-mi explice mai detaliat metodele predictive ale cronocratorilor sau modul de calcul al duratei vieţii… şi câte şi mai câte!

Dar, dacă n-aş avea încotro şi aş fi obligată să mă limitez la o singură întrebare, aceasta ar fi legată de termene. Şi ar suna aşa: CUM A FOST GÂNDIT SISTEMUL TERMENELOR?

Pentru mine, termenele sunt cele mai intrigante, criptice şi fascinante demnităţi planetare. În spatele tuturor celorlalte demnităţi stă o logică clară. Atribuirea domiciliilor, exaltărilor, triplicităţilor şi feţelor (sau decanilor) planetelor se bazează pe o gândire anume, are un rost, o cătare. Dar felul în care au gândit fondatorii când au alocat termenele, mi-e, cel puţin deocamdată, tare greu de înţeles.
De ce au termenele lungimi diferite? De ce luminătorii, Soarele şi Luna, nu stăpânesc termene, deşi îi regăsim în toate celelalte demnităţi? Şi, mai ales, cum a fost aleasă ordinea stăpânilor termenelor?
Bine, ştim că suma numărului de grade stăpânit de fiecare planetă este egală cu anii majori ai acelei planete (Saturn 57, Jupiter 79, Marte 66, Venus 82 şi Mercur 76). Apoi, se vede cu ochiul liber că ultimele două termene ale fiecărei zodii sunt stăpânite întotdeauna de malefice şi că primele două termene sunt, în multe cazuri, dar nu mereu, stăpânite de benefice sau de Mercur. Şi că, mai mereu, primul termen este stăpânit de o planetă care are o demnitate în zodia respectivă. Dar de ce, de exemplu, pentru Rac primul termen e stăpânit de Marte, care este în cădere în acest semn? Bine, este stăpânul triplicităţii nocturne, dar… de ce tocmai triplicitate şi de ce taman nocturnă? Sau: de ce stăpâneşte Mercur primul termen din Capricorn? Ce-are Mercur cu Capricornul? Hmmm… De ce aşa şi nu altfel? Dar mai departe?…
În lucrările eleniştilor apar mai multe sisteme de termene. Cel la care fac referire este cel mai “închegat” şi cel mai frecvent menţionat, aşa-zisul “sistem EGIPTEAN” (vezi tabelul de mai jos). Cu foarte mici diferenţe (datorate, probabil, erorilor de copiere), acest sistem este pomenit cam de toţi “greii” astrologiei elenistice: în sec. I de Dorotheus din Sidon (citat de Hephaistion din Theba) şi Teucer din Babilon; în secolul al II-lea de Vettius Valens şi Claudiu Ptolemeu; în secolul al IV-lea, de Paulus Alexandrinus şi Firmicus Maternus.

Dar stai să vezi! După două milenii de la Dorotheus şi Valens, în secolul al XXI-le, hop, apare marea surpriză! Sistemul egiptean se dovedeşte a fi, de fapt, BABILONIAN! În 2011 acest sistem a fost identificat pe două proaspăt descifrate tăbliţe cu cuneiforme aflate la British Museum (BM 36326 şi BM 36628+36817+37197 – http://dlib.nyu.edu/awdl/isaw/isaw-papers/1/). Tăbliţele cu pricina, datând din mileniul I î.e.n., sistemul de termene EGIPTEAN-MAI-NOU-BABILONIAN este cel mai vechi sistem de termene cunoscut şi, până la proba contrarie, cel “original”.
Epilog
Sunt slabe şanse să se producă minunea aia care să mă pună faţă-n faţă cu fondatorii astrologiei. Sper însă să trăiesc suficient de mult încât să aflu ce şi cum cu termenele. Doar o mică parte din cele 130 000 de texte cu cuneiforme de la British Museum a fost descifrată. De fapt, se estimează că, din totalul de circa 500 000 – 2 000 000 de texte cu cuneiforme răspândite prin muzeele din lumea largă, până la această dată nu au fost descifrate decât maxim 100 000. Câte din sutele de mii, poate milioanele de texte or fi purtând informaţii astrologice? Care te încumeţi să înveţi să descifrezi cuneiforme?

termene_paulus

Fulop Laszlo (senior editor):

Eu: Nu-mi vine să cred că pot să vorbesc cu tine…
Creatorul Astrologiei: 🙂 
Eu: Pot să am câte întrebări vreau?
Creatorul Astrologiei: Evident, dar fii atent că, în orice moment când ţi se pare că se deschide o poartă prea mare, rişti să te împotmoleşti chiar în faţa ei…
Eu: Mda, exact aşa este. Dar hai să rostesc prima întrebare!
Creatorul Astrologiei: Care ar fi aceea?
Eu: Astrologia – zodiile, planetele – se ajustează în mers? Introduci îmbunătăţiri în mers?
Creatorul Astrologiei: Răspunsul este afirmativ, însă este mult mai important faptul că se îmbunătăţeşte percepţia voastră asupra lumii înconjurătoare. Saltul calitativ se află la recepţie, pentru că la emisie se află aceeaşi băieţi buni de milenii întregi 😀 
Eu: 🙂 Da, bineînţeles; voiam să te întreb de fapt altceva: nu simţi nevoia de a interveni mai profund, mai evident, mai cu forţă, în viaţa oamenilor? Există atâtea calamităţi, războaie – n-ar fi bine să “pompaţi” mai multă energie pozitivă spre Pământ?
Creatorul Astrologiei: Ştii, există un principiu vechi în Univers: oul trebuie spart din interior. Dacă se sparge din exterior, se strică. Ideile noastre pot fi doar sugerate, nu şi impuse în vreun fel.
Eu: Am înţeles. Am o altă întrebare, mai personală. Am impresia că nu prea înţeleg semnificaţia axei Gemeni-Săgetător. Poţi să-mi explici cu ce scop ai creat-o?
Creatorul Astrologiei: 🙂 Bineînţeles. Uite, oamenii se simt în siguranţă atâta timp cât se întâmplă ceva în jurul lor. Sufleteşte, zic. Se simt în siguranţă atâta timp cât sunt activi. Axa Gemeni-Săgetător este pentru tot restul.
Eu: Parcă încep să înţeleg. Mai poţi continua?
Creatorul Astrologiei: Desigur. În zodia Săgetătorului este ascuns un cadou imens: libertatea. Le-am oferit oamenilor cu tot dragul, dar ei se tem de libertate. Ei preferă să se întoarcă în propriul lor Matrix: într-un Univers în care există un Dumnezeu care vrea ceva de la ei. Acest Matrix este comod, dar cine a zis că viaţa în Matrix este viaţă?
Eu: În Matrix … există doar o caricatură a vieţii.
Creatorul Astrologiei: Exact. Unde eram?
Eu: La ideea că oamenii preferă un Univers în care există un Dumnezeu care vrea ceva de la ei.
Creatorul Astrologiei: Aşa este. Ei şi-au creat un joc: îşi imaginează că Dumnezeu îi pune la lucru, ei îndeplinesc sarcina respectivă şi îşi imaginează că se simt fericiţi. Dar tocmai în Săgetător am codat ideea că Dumnezeu coboară din scaunul imaginar creat tocmai de mentalul oamenilor şi scaunul devine gol. El, Dumnezeu, pleacă. În treacăt ne strânge mâna şi ne asigură de prietenia lui. Ţi se pare o imagine atractivă?
Eu: Până aici, da.
Creatorul Astrologiei: Şi mai departe?
Eu: Ştii, Dumnezeu pe acel scaun era un punct fix – dădea un sentiment de siguranţă în suflet.
Creatorul Astrologiei: Eu te cred, dar tocmai mă întrebai cu ce scop am creat Săgetătorul. Acolo am codat şi fericirea, dar fericirea merge mână-n mână cu sentimentul de libertate. Fericirea este sentimentul că Dumnezeu a plecat din scaunul pe care tu i l-ai oferit şi te trezeşti că stă exact lângă tine. Şi constaţi că mai are şi un pahar de bere în mână şi-ţi zâmbeşte.
Eu: Asta o fi fericirea?
Creatorul Astrologiei: Ce altceva? Tocmai ai devenit, din servitor, propriul tău stăpân, pe veci. Nu-i extraordinar?
Eu: Ba da.
Creatorul Astrologiei: Mai continui puţin. Ţi-am povestit, oamenii se simt în siguranţă atâta timp cât se întâmplă ceva în jurul lor, iar axa Gemeni-Săgetător a fost creată ca să ofere spaţiu pentru tot restul momentelor. Dacă Dumnezeu a plecat din scaun, nu mai există niciun “trebuie” – eşti liber, poţi să faci orice vrei.
Eu: Ştii, mulţi oameni se sperie de această libertate. O percep ca pe un gol pe care nu ştiu cu ce să-l umple.
Creatorul Astrologiei: Păi aşa e când ieşi din Matrix: eşti gol. N-ai văzut filmul?
Eu: Ba da, de câteva ori.
Creatorul Astrologiei: Pentru a aprecia libertatea, trebuie să ai o maturitate spirituală.
Eu: Şi cum o obţii?
Creatorul Astrologiei: Exersând :D. Exersând Săgetătorul.
Eu: Îmi dai un exemplu?
Creatorul Astrologiei: Păi uită-te la ruşi şi la finlandezi! În Rusia şi în Finlanda, Săgetătorul se simte ca la el acasă. Observă felul de a fi al ruşilor şi al finlandezilor. Ei nu simt nevoia de a fi activi pentru a-şi justifica existenţa pe Pământ. Nu simt nici măcar nevoia de a comunica, dacă n-au ceva semnificativ de spus. Ei au învăţat să existe pur şi simplu, fără ca vreun gol să se instaleze în sufletul lor atâta timp cât nu fac nimic sau nu comunică cu cei din jur. Ei nu se ascund după Dumnezeu sau după scaunul lui.
Eu: Zici că Săgetătorul este cea mai importantă zodie pentru rasa umană în acest moment?
Creatorul Astrologiei: De fapt, tu m-ai întrebat de Săgetător; dar într-adevăr, această zodie are acum o importanţă aparte. Ceea ce am afirmat mai sus referitor la fiinţa umană – nevoia de a-şi conştientiza libertatea ce i s-a dăruit gratis – este valabil şi pentru întreaga rasă umană.
Eu: Ei bine, hai să presupunem că, într-un moment sau altul, oamenii vor înţelege esenţa Săgetătorului şi vor înceta să se poarte ca nişte servitori! Oare nu vor sări calul – oare nu vor abuza de libertatea conştientizată, oare nu vor încălca Legile Spirituale?
Creatorul Astrologiei: Ştii, când ai observat că scaunul lui Dumnezeu a fost lăsat gol şi-ţi aşezi acolo propria ta libertate, în maxim trei zile intervine şi sentimentul de responsabilitate faţă de tot ceea ce faci. Îţi dai seama că libertatea are şi o soră geamănă: sentimentul de responsabilitate. Îţi dai seama că libertatea nu valorează nimic fără sentimentul de responsabilitate. Eu cred în asta. Pot exista abuzuri, dar într-un mod limitat.
Eu: Ar mai fi ceva de zis referitor la axa Gemeni – Săgetător?
Creatorul Astrologiei: Acolo am plantat şi umorul :D.
Eu: 🙂 Atunci, îţi mulţumesc pentru explicaţii!
Creatorul Astrologiei: Cu toată plăcerea!

Asclepios:

Hermes către Asclepios

– Fiindcă am ajuns la sfârşitul învăţăturilor şi nu mai există niciun subiect care trebuie atins şi elaborat, este timpul, Asclepios, ca tu să mergi în lume şi să împărtăşeşti aceste cunoştinţe tuturor celor pe care îi consideri vrednici de aceasta. Înainte de a ne despărţi însă, fiindcă îţi port dragostea unui tată, îţi îngădui o ultimă întrebare. Gândește-te bine la toate cele învăţate şi găseşte acea întrebare al cărei răspuns te va îndruma pe calea pe care urmează să mergi!
– Mărite Hermes, Înţelept al Înţelepţilor, cel de Trei ori Mare, îţi sunt etern recunoscător pentru cunoaşterea pe care mi-ai împărtăşit-o până acum şi te voi cinsti prin fiecare gând, cuvânt şi faptă. Dacă în ceea ce priveşte cunoştinţele dobândite am încă nenumărate întrebări, un singur lucru mă frământă cu adevărat. Iată aşadar întrebarea mea: Care este Ţelul ultim ce poate fi atins prin practicarea acestor Arte? Cu siguranţă există o idee sublimă al cărei început ori sfârşit noi oamenii poate nici măcar nu-l putem percepe. Ce le voi răspunde oamenilor care mă vor întreba în legătură cu aceste lucruri?
– Întrebarea ta, Asclepios, este plină de tâlc. Cu siguranţă este una dintre întrebările pe care fiecare este dator să şi-o adreseze, într-un moment sau altul, şi să găsească propriul răspuns, dar fiindcă m-am învoit să îţi răspund, iată ce am de spus în legătură cu aceste mistere.
– Omul a fost creat întocmai ca un Univers, în aşa fel încât să oglindească Universul întreg, după voia Spiritului Divin. Maxima noastră este, ştii bine, „Ceea ce este sus este una cu ceea ce este jos”. Cu alte cuvinte, Omul – Microcosmos este una cu Macrocosmos-ul. Spiritul Divin însă este una cu tot ceea ce există, creat şi necreat, de unde putem deduce că Omul este o expresie a Spiritului Divin.
În acelaşi timp, Omul este înzestrat cu lumina acestui Spirit Divin, la fel ca toate lucrurile create, dar, fiindcă această lumină este prea puternică şi nu se poate manifesta nemijlocit în Om, ea este înfăşurată în mai multe învelişuri. Aceste învelişuri corespund diferitelor elemente structurale care compun Fiinţa Umană (Corpul Fizic, Corpul Astral, Corpul Animalic (pasional), Corpul Emoţional, Corpul Mental-Spiritual), şi care învelesc lumina Spiritului Divin.
Fiindcă cei mai mulţi oameni se nasc inconştienţi de această arhitectură a fiinţei lor, ei sunt aşadar inconştienţi de natura lor reală. Omul însă a fost creat de către Spiritul Divin din dragoste pentru creaţie, iar Omul este creaţia sa cea mai de preţ, pentru că este compus atât dintr-o substanţă muritoare, cât şi dintr-una nemuritoare. Astfel, Omului îi este predestinat a-şi dobândi propria nemurire prin munca şi efortul propriu.
Ţelul existenţei umane este aceea de a deveni asemenea Zeilor, asemenea Spiritului Divin.
Omul însă nu se naşte cu această cunoaştere, tocmai pentru că lipsa sa îi permite să se cerceteze pe sine şi să afle întreaga creaţie, pentru ca prin acest efort continuu de cunoaştere să îşi perfecteze natura interioară, asemenea procesului alchimic prin care plumbul se transformă în Aur.
– În cele din urmă, ţelul Omului este acela de a se cunoaşte pe sine, Asclepios, pentru a putea recunoaşte în sine lumina Spiritului Divin, care, odată cunoscută, îi permite Omului să îşi depăşească natura muritoare şi să devină asemenea zeilor, fără de moarte.
Aceste Arte, aşadar, nu sunt decât instrumente pe care am fost însărcinat să le pun la dispoziţia Omului, pentru a-i uşura calea.
Tâlcul lor însă nu este în cunoaşterea propriu-zisă a materiei de studiu, ci în modul în care sunt practicate acestea. Căci, dacă ceea ce este sus este una cu ceea ce este jos, în aceeaşi măsură şi ceea ce este jos este una cu ceea ce este sus. Pornind de jos ne îndreptăm către sus, apoi ne întoarcem înapoi jos. Rostul Artelor este acela de a ne ajuta să construim Jos o oglindă a ceea ce se află Sus, pentru a putea privi în ea şi recunoaşte lumina din interior, dar aceasta se poate face numai cercetând şi cunoscând legile Unităţii şi principiile aplicative ale artelor.
Acesta este aşadar răspunsul pe care îl poţi da oamenilor, Asclepios, atunci când te vor întreba în legătură cu aceste taine.

Dar întrebarea ta, care ar fi?

Când ești pregătit, intră-n joc și trimite-ne răspunsul tău la revista at astrele.ro. Cele mai interesante întrebări vor fi publicate într-o ediție viitoare a revistei.

DIANA SPINEAN,
Redactor-șef & Președinte AAR

diana-spinean4

Lasă un răspuns