Despre creşterea şi condiţia nativului – Dorotheus din Sidon (III)

“Carmen astrologicum”. Cartea I a lui Dorotheus

carmen-astrologicum-serie

Prima carte a lui Dorotheus, de la astre despre judecăţile cu privire la nativităţi: despre creşterea şi condiţia nativului

[Citește aici articolele care tratează primele 4 capitole]

Capitolul 5. Despre superioritatea locurilor

Reține cele ce-ţi spun despre locuri1 şi despre superioritatea unora dintre ele asupra altora, în privinţa puterii. Aşadar, cel mai bun dintre locuri este ascendentul, apoi mijlocul cerului, apoi cel care urmează după mijlocul cerului şi care este al unsprezecelea de la ascendent, apoi cel opus celui de-al unsprezecelea, care este al cincilea de la ascendent, numit şi casa copilului, apoi cel opus ascendentului, care este semnul căsătoriei, apoi unghiul pământului, apoi al nouălea loc de la ascendent.

Prin urmare, acestea sunt cele şapte locuri care sunt de preferat locurilor recunoscute ca nefiind bune: cel de-al treilea de la ascendent, din cauză că se spune că este locul în care se bucură Luna, şi al doilea de la ascendent, apoi al optulea de la ascendent, care este semnul morţii. Dintre locurile astea, despre care ți-am spus, primul este cel mai puternic.
[Și] iată, rămân, corespunzător acestuia, două locuri care sunt cele mai rele posibil, iar ele sunt al şaselea şi al doisprezecelea.

Comentarii

1. Schematic, clasamentul caselor arată astfel:
Bune, în ordinea indicată: I, X, XI, V, VII, IV, IX
Rele, în ordinea indicată: III (cea mai puternică), II, VIII
Cele mai rele posibil: VI şi XII

2. Iată raţionamentul pe baza căruia casa a III-a este socotită nefavorabilă.
a) casele situate înainte de unghiuri (în apoklima sau cadente) sunt cele mai slabe: III, VI, IX, XII (casele cadente de azi).
b) dintre acestea, cele mai proaste sunt VI şi XII, fiindcă nu sunt în relaţie cu Ascendentul (nu se văd, sunt inconjuncte sau adverse)
c) cea mai bună este casa a IX-a , fiindcă este în trigon cu Ascendentul (trigonul fiind cel mai stabilizant aspect) şi fiindcă este situată deasupra orizontului, în partea vizibilă a cerului
d) casa a III-a este considerată nefavorabila, chiar dacă este în sextil cu Ascendentul, fiindcă:
    d1) este nu doar în apoklima, ci şi sub orizont
    d2) este bucuria Lunii, iar Luna, datorită vitezei mari, este considerată un astru instabil, schimbător
    d3) sextilul este cel mai slab dintre aspecte
e) fiindcă este, totuşi, în aspect (oricât de slab) cu AS, este cea mai tare
dintre casele rele
Completare: casa a II-a şi a VIII-a sunt rele fiindcă nu se văd cu AS (sunt inconjuncte sau adverse), dar nu cele mai rele, fiindcă nu sunt în apoklima

Capitolul 6. Puterea celor şapte planete

Acum am să-ți spun despre puterea celor şapte planete. Fiecare planetă este benefică atunci când se află în casa2 ei, sau în triplicitatea ei, sau în exaltarea ei, [şi] astfel binele pe care îl indică este puternic, crescător. O malefică, la fel, dacă este în locul3 ei, răul devine mai blând şi descreşte. Spune cum îl răneşte Saturn pe cel născut ziua, iar Marte pe cel născut noaptea – apoi, mai cu seamă dacă Marte este în semn feminin, iar Saturn în semn masculin. Ei se comportă mai bine dacă se afla într-una dintre demnităţile lor. Planetele, dacă se găsesc sub razele Soarelui spre vest, puterea lor dispare şi nu mai au forţă. Dacă se află în mişcare retrogradă, este [rost de] greutăţi şi nenorocire pentru nativi şi alţii.

Comentarii:

1. Firul narativ al lui Dorotheus în cap. 6 ar fi următorul:
– arată că toate planetele sunt benefice când se află în demnitate: domiciliu, exaltare, triplicitate (logic, ar fi trebuit să pomenească şi termenele; nu ştim dacă omisiunea se datorează autorului sau vreunei traduceri sau copieri de text defectuoase)
– atrage atenţia că nici maleficele nu mai sunt chiar atât de dăunătoare când se află în demnitate
– face o divagaţie cu privire la secta maleficelor, unde cam încurcă lucrurile. Ştim deja de la toţi ceilalţi autori elenişti (şi aşa este şi logic) că Saturn, care este o planetă diurnă, se poartă mai bine în nativităţile diurne şi în semnele masculine, iar Marte, care este o nocturnă, se poartă mai bine în nativităţile nocturne şi în semnele feminine.
– revine, pentru a întări afirmaţia că maleficele sunt mult mai blânde când se află în demnitate.

2. Mă întreb dacă nu cumva există vreun sens special în expresiile „binele pe care îl indică este puternic, crescător” şi „răul devine mai blând şi descreşte”. Mă refer la termenii „crescător” şi „descreşte”. Sunt aceste cuvinte folosite doar ca factor de întărire, sau exprimă o evoluţie a procesului? Planetele în demnitate ar putea să indice, cumva, o existenţă în care lucrurile au tendinţa de a progresa, de a merge din bine în mai bine? Sau maleficele în demnitate indică ele oare că necazurile au tendinţa de a se rezolva? Este un subiect de meditaţie…

3. O atenţie specială merită fraza: „Planetele, dacă se găsesc sub razele Soarelui spre vest, puterea lor dispare şi nu mai au forţă”. O exprimare similară se mai întâlneşte la Serapion din Alexandria (sec. I e.n.). Şi Dorotheus şi Serapion vorbesc despre faptul că razele Soarelui vatămă numai într-o direcţie. Serapion spune că „cele 15 grade aflate în urma Soarelui sunt numite „asebon” („profane”), fiindcă planetele aflate aici devin mai slabe, deoarece au căzut sub razele Soarelui”.4
Dacă socotim mişcarea diurna, acel „spre vest” al lui Dorotheus înseamnă că Soarele ar dăuna planetelor orientale (care răsar înaintea Soarelui), atunci când se află la mai puţin de x grade de el. Dar Serapion spune ca cele 15 grade de impietate (asebon) se află în urma Soarelui! Asta ar însemna că este vorba despre planetele occidentale (care răsar după Soare), situate la maxim 15 grade de Soare. Doar dacă nu se referă la sensul zodiacal… Subiectul rămâne în analiză.

Va urma…

Traducere și note de MIHAELA DICU,
Senior editor și președinte de onoare a AAR

mihaela-dicu

  1. Vechii greci foloseau pentru “casă” termenul “topos” a cărui traducere exactă este “loc”. În traducerea sa în limba engleză, David Pingree a folosit termenul “place”. În traducerea românească s-a folosit termenul “loc”, dar cititorul trebuie să aibă mereu în minte că, în realitate, în text este vorba despre ceea ce astăzi numim“casă”.
  2. Vechii greci foloseau pentru ceea ce noi astăzi numim “domiciliu” termenul de “oikos”, care se traduce prin casă. Aşadar prin “Fiecare planetă este benefică atunci cand se află în casa ei” se va înţelege de fapt “Fiecare planetă este benefică atunci când se află în domiciliul ei”
  3. „Locul” pomenit la malefice pare, de această dată, să nu se refere la case, ci la demnităţi. Cel puţin aşa ar rezulta din context
  4.  Paragraful integral este următorul: “Cele 15 grade aflate înaintea Soarelui sunt numite “eusebon” (“pioase”), căci planetele aflate aici au fost eliberate de sub razele Soarelui.” 
    Textul lui Serapion, în traducerea în engleză a lui Eduardo J Gramaglia se găseşte la:
    http://www.hellenisticastrology.com/translations/serapion-definitions.pdf

Lasă un răspuns