Concepte astrologice reflectate în “Cetatea Soarelui”, de Tommaso Campanella

  • Harta fondării Cetăţii Soarelui
  • Alegerea momentului potrivit pentru conceperea unor copii reuşiţi

Tommaso Campanella şi viaţa lui

Tommaso Campanella a fost un mare gânditor italian, filosof, teolog, poet, autorul mai multor opere, între care al uneia dintre cele mai vestite utopii filosofice, „Cetatea Soarelui”.

Larmassin_Tommaso_Campanella
Născut pe 5 septembrie 1568 în Calabria şi mort în 1639 la Paris, Campanella a avut o viaţă demnă de romane. Provenea dintr-o familie săracă, din părinţi analfabeţi (tatăl lui era cizmar), însă a fost un copil-minune, care şi-a uluit profesorii cu strălucitele sale aptitudini intelectuale. Ca să-şi poată continua studiile (şi fiindcă era ceva la modă în acele vremuri), la nici 15 ani, Campanella intră în ordinul călugărilor dominicani. Are însă un spirit prea descătuşat pentru a se putea conforma cerinţelor religioase ale epocii. Este adeptul cunoaşterii experimentale, mai ales prin intermediul simţurilor, al teoriei naturaliste, este atras de metafizică şi astrologie. Prima operă publicată, „Philosophia Sensibus Demonstrata” („Filosofia demonstrată prin simţuri”, 1591), îi aduce şi prima acuzaţie de erezie, urmată de prima condamnare la închisoare. Face un an de carceră, după care este eliberat. Este arestat din nou, pe la sfârşitul lui 1593, începutul lui 1594, sub mai multe acuzaţii, între care cea că ar fi deţinut un tratat de geomanţie şi că în lucrarea sa “De sensu rerum et magia” (“Despre percepția lucrurilor şi magie”) ar fi promovat ideile filosofului antic grec Democrit. Este închis în beciurile Inchiziţiei şi torturat, ca mai apoi, în mai 1595 sa fie plasat sub pază strictă într-o mânăstire dominicană, de unde e eliberat abia la finele lui 1596. Aceste prime două arestări nu sunt decât debutul unui lung joc de-a şoarecele şi pisica cu Inchiziţia, din care se va alege, în total, cu 27 de ani de detenţie. În aceşti ani îşi va scrie cea mai mare parte a operelor. Este eliberat definitiv în 1629. Imediat după eliberare devine consilierul Papei Urban al VIII-lea pe probleme de astrologie, post în care rămâne timp de 5 ani, până în 1634. Dar Campanella nu era menit să pătimească doar din cauza ereziilor, ci şi din cauza tentaţiei de a se amesteca în tot felul de încurcături politice. La 66 de ani, este implicat într-o conspiraţie, iar pentru a-şi salva pielea, e nevoit să părăsească Italia. Se refugiază în Franţa, unde obţine protecţia Cardinalului Richelieu, o pensie viageră de la regele Ludovic al XIII-lea şi un adăpost confortabil la mănăstirea Saint-Honoré din Paris, unde îşi trăieşte liniştit ultimii ani de viaţă.

Tommaso Campanella

Harta natală reflectă din plin acest destin răzvrătit şi în acelaşi timp plin de constrângeri, complicat, zbuciumat, marcat de faimă şi măreţie: Soarele este conjunct cu Saturn şi cu Venus în casa a VII-a, Luna este conjunctă cu Pluto în Ascendent, iar Jupiter, stăpânul Ascendentului este împreună cu Uranus, în casa a X-a… Nu mai puţin de 7 astre în unghiuri, între care cele mai importante repere ale nativităţii.

“Cetatea Soarelui” şi astrologia

Să revenim însă puţin asupra preocupărilor astrologice ale lui Tommaso Campanella. Acestea s-au manifestat de-a lungul întregii sale vieţi şi sunt reflectate în majoritatea operelor sale, inclusiv în cea mai notorie dintre ele, “Cetatea Soarelui”.

1024px-Civitas_Soli

“Cetatea Soarelui” este o scriere filosofică şi una dintre cele mai timpurii opere utopice. Dacă este să le luăm pe cele mai celebre, este a treia, cronologic, după “Republica” lui Platon şi “Utopia”, lui Thomas Morus. Lucrarea este concepută sub forma unui dialog, după modelul dialogurilor lui Platon, dus între Marele Maestru al Cavalerilor Ospitalieri şi un Căpitan de Vas Genovez. Genovezul îi povesteşte Marelui Maestru despre o insulă întâlnită în peregrinările sale, pe care ființează Cetatea Soarelui, cetate ce adăposteşte o societate ideală. Cetăţenii ei sunt numiţi “solarieni” şi sunt conduşi de un şef suprem, “Soarele”, asistat de trei magistraţi, “Puterea”, “Înţelepciunea” şi “Dragostea”. În Cetatea Soarelui progresul înfloreşte prin ştiinţă şi artă, toate bunurile sunt comune, toată lumea munceşte, îndeplinind sarcini obligatorii, iar locuitorii îşi duc existenţa după reguli stricte. Comportamentul, educaţia, alimentaţia, vestimentaţia şi chiar viaţa intimă sunt reglementate. Iar toate aceste reglementări sunt menite să conducă la un scop nobil: fericirea colectivă. Căci, după Campanella, bunăstarea fiecăruia depinde de bunăstarea tuturor…

Există două variante originale ale lucrării “Cetatea Soarelui”:

  • un manuscris în italiană, datând din 1602, “La Città del Sole”
  • o variantă revăzută şi tradusă în latină în 1613 şi publicată în 1623, “Civitas Solis”.

Cele două texte originale cuprind paragrafe astrologice destul de complexe, care probabil că i-au pus în mare încurcătură pe traducători, astfel încât au fost omise cu totul din cele mai uzuale traduceri în limba engleză, franceză şi română. De cele mai multe ori fără explicaţie, astfel încât cititorul habar nu are că parcurge un text incomplet. Sau invocând o scuză convenabilă, care nu face decât să sublinieze superficialitatea traducătorului sau, cine ştie, poate aversiunea lui faţă de astrologie. Cum este cazul lui Jules Rosset, care la traducerea în franceză (1844), face o tentativă de a traduce vreo două rânduri din paragraf, după care plasează menţiunea „Suit un morceau sur l’astrologie tout-à-fait inintelligible” („Urmează un fragment despre astrologie de-a dreptul ininteligibil”) și trece liniştit mai departe[1].

Există câteva mici diferenţe între paragrafele astrologice din cele două ediţii, cea din 1602 şi cea din 1623. Campanella trebuie să-şi fi îmbogăţit experienţa astrologică între timp şi, prin urmare, să-şi fi modificat unele teorii astrologice.

În cele de mai jos sunt redate două fragmente din opera citată: unul în care autorul descrie cum a fost ales momentul fondării Cetăţii Soarelui (punerea pietrei de temelie) şi altul în care arată cum erau alese momentele în care se uneau bărbatul şi femeia astfel încât să procreeze copii cât mai reuşiţi (o formă de eugenism, de fapt, eugenismul fiind o teorie socială care susţine ameliorarea speciei umane prin diferite mijloace).

NB: pentru traducerea în limba română s-a folosit varianta latină a textului[2].

Harta fondării Cetăţii Soarelui:

“… atunci când au construit cetatea, au pus semnele fixe în cele patru unghiuri ale lumii[3]. Ascendentul în Leu, Jupiter tot în Leu, oriental faţă de Soare, Mercur şi Venus în Rac, dar aproape, cât să formeze doriforii[4]. Marte în casa a cincea, în Săgetător, care întăreşte printr-un aspect fericit Ascendentul şi afeta[5]. Luna în Taur, care face aspect bun cu Mercur şi Venus şi nu face careu cu Soarele. Saturn intră în casa a IV-a, şi cu toate că răneşte Soarele şi Luna, asigură o fundaţie stabilă. Partea Norocului, cu Algol în casa a zecea, care le prevesteşte dominare, soliditate şi măreţie. Apoi, Mercur în aspect bun cu Fecioara şi aflat în absida[6] Lunii nu poate fi defel rău”…

Cerinţele expuse mai sus de Tomasso Campanella sunt aproape la fel de utopice ca şi Cetatea Soarelui. De ce? Fiindcă într-un interval de 5000 de ani (2000 î.e.n. – 3000 e.n), nu sunt decât două zile în care se formează pe cer o configuraţie asemănătoare cu cea descrisă. Este vorba despre 11 şi 12 august… 2631! Şi chiar şi atunci se formează incomplet, fără doriforii, căci Mercur şi Venus sunt prea departe de Soare pentru asta, şi fără Partea Norocului conjunctă cu Algol în casa a X-a, căci la vremea aceea Algol va fi fiind deja la 4 grade în Gemeni, iar Partea Norocului atinge acea poziţie abia la vremea când Ascendentul va fi părăsit Leul. Totuşi, de curiozitate, iată cam cum ar arăta harta uneia dintre aceste zile, cea care întruneşte cele mai multe dintre criteriile enumerate de Campanella:

Fondarea Cetatii Soarelui

De menţionat că în varianta timpurie, în italiană, a textului, Campanella îl plasează pe Marte în casa a IX-a, în Berbec, în domiciliu. Nu avem cum să ştim exact de ce s-a răzgândit mai apoi, dar putem presupune că a realizat că, din această poziţie, Marte face nu doar un frumos trigon cu Ascendentul, ci şi un foarte neplăcut careu cu Mercur şi Venus. Oricum, pentru configuraţia cu Marte în Berbec nu am găsit absolut nicio hartă în perioada 2000 î.e.n. – 3000 e.n….

Alegerea momentului potrivit pentru conceperea unor copii reuşiţi

Tommaso Campanella dixit:
„Acest moment este determinat de astrolog şi de medic; ei se străduiesc să prindă intervalul de timp în care Venus şi Mercur sunt orientali faţă de Soare, se află în case astrologice bune şi în aspect favorabil cu Jupiter, dar şi cu Saturn şi Marte sau în niciun aspect cu aceştia [din urmă]. La fel pentru Soare şi Lună, care adesea sunt afeta. Apoi, le place ca Ascendentul să fie în Fecioară; se feresc însă ca nu cumva maleficele (Marte şi Saturn) să se afle în casele angulare, fiindcă ar ataca toate cele patru unghiuri prin cuadraturi sau opoziţii; iar în aceste unghiuri se află rădăcina forţei vitale şi norocul, de ele depinde armonia întregului şi a părţilor sale. Nu vor căuta în mod special doriforii, ci mai ales aspecte favorabile. Doriforiile sunt căutate doar la întemeierea cetăţilor şi a legilor, dar nu trebuie să-i aibă prinţi[7] pe Marte şi pe Saturn, decât dacă sunt foarte bine amplasaţi. Unii mai folosesc constelaţiile şi stelele fixe”.

Casa_di_Tommaso_Campanella_a_Stilo

Din paragrafele de mai sus se deduce că ilustrul Tommaso Campanella, unul dintre cei mai importanţi filosofi din perioada târzie a Renaşterii, era un astrolog iscusit, care opera cu concepte complexe. Şi probabil că era un mare admirator al lui Ptolemeu, căci, dintre astrologii elenişti, Ptolemeu era susţinătorul tezei că planetele inferioare, Mercur şi Venus, ar fi mai puternice când sunt orientale, în timp ce ceilalţi susţineau, în majoritate, că orientalitatea este benefică doar planetelor superioare (Marte, Jupiter şi Saturn), în timp ce Mercur şi Venus ar fi mai bine puse în valoare când sunt occidentale. Faptul că cele două fragmente menţionate sunt aplicaţii ale astrologiei elective mai demonstrează că marele gânditor era un adept convins al utilizării practice a astrologiei, pe care o folosea curent pentru rezolvarea optimă a diverselor situaţii întâlnite. Nu este de mirare că a ajuns consilierul-astrolog al Papei. Şi nu există niciun motiv să ne îndoim că de priceperea lui în ale astrologiei ar fi beneficiat, deopotrivă, cardinalul Richelieu şi regele Ludovic al XIII-lea al Franţei, la curtea căruia şi-a petrecut ultimii şi cei mai liniştiţi ani…

Cele două texte folosite pentru traducere, în original:
1. In horoscopo Leonem et Iovem a Sole Orientalem. Mercurium vero ac Venerem in Cancro, sed prope quod facerent Satellitium. Martem in Sagittario in quinta foelici aspectu aphetam et horoscopum roborantem. Lunam in Tauro, quae bene aspiciebat Mercurium et Venerem, nectamen quadrato feriebat. Solem, Saturnus quartam appetebat domum, nil tamen laedens Solem et Lunam, sed stabiliens fundamenta erat fortuna cum algol erat in decima, ex quo ipsi augurabantur sibi dominatus firmitatem et excellentiam. Porro et Mercurius in bono virginis aspectu, et absidis a Luna illustratus malus esse non potest:
2. Hanc horam astrologus et medicus determinant ac nituntur captare tempus, quo Venus ac Mercurius sint a sole orientales in domo benigna, in bono aspectu Iovis similiter et Saturni, et Martis, vel in nullo horum. Praesertim Sol et Luna, quae saepissime Aphetae sunt. Virginem in horoscopo amant, sed bene cavent ne maleficae sint in angulo, quoniam omnes inficiunt angulos quadrato, et oppositione; ex quibus radix vis vitalis et fortunae ab harmonia totius et partium universi pendet, non satis expetunt satellitium, sed bonos aspectus. Satellitium quaerunt in fundatione civitatis, et legis cuius tamen non sit Princeps Mars et Saturnus, nisi interdum optimi dispositi. Aliis utuntur constellationibus et ad fixas.

[1] https://fr.wikisource.org/wiki/La_Cit%C3%A9_du_Soleil
[2] https://la.wikisource.org/wiki/Civitas_solis
[3] Adică în casele angulare: casa I, a IV-a, a VII-a şi a X-a.
[4] Mai multe despre doriforii, în articolul “Doriforiile, indicatori ai succesului”, de Mihaela Dicu, la adresa: http://www.astrele.ro/2011/10/28/doriforiile-indicatori-ai-succesului/
[5] Afeta = Hyleg = Dătătorul de viaţă – acesta poate fi, după caz, Soarele, Luna, Ascendentul sau PF. În situaţia de faţă, este Soarele.
[6] absida, absidae – în latină, “arc, arc descris de o planetă”; ar fi interesant de ştiut de ce Tommaso Campanella a folosit acest termen; din text reiese că Mercur (în Rac) este în sextil cu Luna (în Taur).
[7] Doruforii, sau purtătorii de lance, sau gărzile, sau aştrii-satelit însoţesc întotdeauna un „prinţ”, adică un astru care se distinge prin importanţă sau printr-o poziţie specială.

MIHAELA DICU,
Președintă de onoare a AAR

mihaela-dicu

Lasă un răspuns