Pregătirea personală astrolog vs. psihanalist

"Mirror" (1939), Paul Delvaux

„Mirror” (1939), Paul Delvaux

Această nouă serie de articole, “Noţiuni de psihanaliză pentru astrologi”, s-a născut, pe de o parte din dorinţa de a crea o punte de legătură între astrologie şi psihanaliză, cele două domenii în care activez, iar pe de altă parte pentru a fi un sprijin pentru astrologi în activitate, în special când se află în situaţii delicate cu clienţii lor. Articolele au la bază atât bagajul teoretic de care dispun la acest moment, dar şi experienţele din practica personală. Şi nu în ultimul rând, au contat încurajările pe care le-am primit de la profesorii mei, atât cei din zona astrologiei, cât şi cei din domeniul psihanalizei.

Asemănarea principală dintre practica astrologică şi psihoterapia psihanalitică este aceea că ambele lucrează cu psihicul uman. În ambele situaţii clienţii vin atunci când întâmpină o problemă în viaţă, un disconfort emoţional generat de contextele în care se află. Atât astrologul, cât şi psihoterapeutul, sunt percepuţi ca deţinători ai unor răspunsuri şi adevăruri.

Principala diferenţă care apare între cele două metode de consiliere constă în pregătirea specialistului. În cazul astrologului, aceasta constă într-o pregătire teoretică, care este preponderentă, şi, funcţie de şcoală, în specificarea unor detalii ce ţin de modul de comunicare, de atitudinea pe care ar fi bine să o adopte specialistul în relaţie cu clientul, dar fără o aprofundare a acestei dimensiuni relaţionale.

În schimb, psihoterapeutul psihanalitic sau psihanalistul, pe lângă pregătirea teoretică, care este, din punct de vedere al volumului de cunoaştere, asemănătoare cu cea a astrologiei, şi mă refer aici la ramuri ale astrologiei, metode de interpretare ş.a.m.d., are şi o pregătire practică, ce constă în analiza personală şi supervizare. Privind din această perspectivă, astrologul pare să intre mai repede “în pâine”, învăţând pe parcurs cum să relaţioneze cu ceilalţi. Pe când psihoterapeutul are nevoie de ani de analiză personală şi ani de supervizare până să devină autonom în practica sa. Privind din perspective gradului de pregătire personală, psihoterapeutul are un avantaj în faţa astrologului, pentru că poate identifica cu mai mare uşurinţă dinamica relaţiei cu clientul. Este, spre deosebire de astrolog, pregătit să identifice punctele albe din psihicul său, care se relevă din interacţiunea cu analizandul.

În analiza personală, psihoterapeutul nu doar că se descoperă pe sine, observă modul de funcţionare propriu, identifică cauzele suferinţelor sale, ale comportamentelor perturbatoare care îi dau de lucru în propria viaţă personală, dar şi dobândeşte un mod de a relaţiona, de a comunica, non invaziv, omnipotent sau omniscient, cu persoana din faţa sa. Observă transferul şi contratransferul care se formează spontan, inconştient, între sine şi client şi pe care îl poate elabora, interpreta, adică pune în cuvinte şi oferi celuluilalt într-o formă care poate fi înţeleasă şi acceptată, şi care poate produce o schimbare profundă. Despre transfer şi contratransfer voi scrie într-un articol viitor.

O altă deosebire majoră între cele două tipuri de consiliere este cadrul. Modul în care se desfăşoară consultaţia astrologică este la latiduinea astrologului. Poate avea loc la cabinet, la o cafenea, acasă la el sau la domiciliul clientului. Durata şedinţei este sau nu este stabilită din capul locului, iar frecvenţa întâlnirilor rămâne la latitudinea clientului.

În cazul psihoterapiei, lucrurile par să fie mult mai rigide, dar cu un scop terapeutic. Astfel, cadrul psihanalitic presupune desfăşurarea activităţii la cabinet, cu o durata clar stabilită care variază de la 45 la 60 de minute, funcţie de alegerea terapeutului. Frecvenţa este stabilită de acesta şi variază de la 1 la 5 şedinţe pe săptămână.

Şi, nu în ultimul rând, o deosebire majoră este cea a uneltelor folosite. Astrologul pare să aibe un avantaj prin folosirea astrogramei, în timp ce psihoterapeutul psihanalitic se are doar pe sine, cu toată teoria pe care a reuşit să o parcurgă şi cu experienţa personală trăită în propria analiză. Din experienţa personală, calculatorul, cu programul astrologic cu tot, este cel mai adesea perceput ca o piedică în relaţionare. În plus, poziţia faţă în faţă şi calculatorul între, îndreptat în mod evident spre astrolog, transmite la nivel inconştient mesajul că acesta deţine un adevăr, care nu este accesibil clientului, contribuie la întărirea imaginii de omnipotenţă şi omniscienţă a acestuia, frustrând clientul care, în unele cazuri în extrem, reacţionează agresiv verbal. Obişnuiesc să pun calculatorul într-o parte, astfel încât cel din faţa mea să vadă ce este deschis pe ecran, chiar dacă nu înţelege, şi astfel încât să nu apară ca fiind o piedică pe care, conştient sau nu, aş pune-o între noi. Deseori clienţii se relaxează şi se deschid mai repede şi ajung la adevărata problemă cu care se confruntă, care deseori este diferită de cea care îi mână să apeleze la serviciile astrologice. Chiar şi când ofeream consultaţii în spaţii neconvenţionale, am observat că este mult mai simplu să comunic dacă puneam calculatorul de aşa manieră încât să nu se interpună între mine şi cealaltă persoană. Cu alte cuvinte, am descoperit mai târziu, nu mă mai apăram de necunoscutul pe care îl reprezenta celălalt. În psihanaliza, necunoscutul fiecărei şedinţe este unul dintre principalele materiale de lucru.

Privind în ansamblu, pregătirea personală, prin analiza personală şi prin supervizare (despre care voi scrie în această serie), sunt, din perspectiva procesului de consiliere, avantaje pentru psihoterapeut şi o frână în practica astrologului, care deseori pare să fie prins în capacanele minţii sale, ale trăirilor sale generate de problematica cu care vine clientul la consultaţie. Astfel, privat de susţinerea practică pe care i-o poate oferi analiza personală şi supervizarea primită de la cineva cu experienţă şi investit cu acest rol, astrologul are o muncă mai dură de dus cu sine şi cu ceilalţi după ce îşi începe activitatea, spre deosebire de psihoterapeut care are o bază de plecare mai solidă.

ANDREEA TALMAZAN

andreea-talmazan-autor

Lasă un răspuns