Întrebarea întrebărilor

Foto: Mykl Roventine

Foto: Mykl Roventine

Dac-ar veni Moș Crăciun acum la mine, i-aș spune că vreau un singur lucru: răspunsul la întrebarea “ce vreau Eu?”. Cu fosta mare dilemă a filosofilor “cine sunt Eu”, m-am lămurit: sunt ceea ce vreau eu să fiu. Deci, back to the basics.

*

Țin minte, când eram copil, cum mă fascinau înmormântările. Bleoah, nu-mi plăceau, dar mă fascinau. Evadam din curtea blocului, împreună cu ceilalți puradei, atunci când auzeam cunoscuta fanfară, ne cățăram în câte un copac și priveam pierduți la arătarea aia lividă întinsă într-o cutie desfăcută de lemn. Apoi, primele reviste sau filmulețe porno – excitația aia uriașă de a privi ceea ce este interzis. Filmele de groază – la fel; când sunt lucid și mă gândesc, nu găsesc o explicație rațională în a mă uita la ceva ce îmi trezea toate fricile posibile.

Cred că la mijloc este o capacitate formidabilă pe care noi, oamenii, o avem: aceea de a ne înfrunta cele mai adânci temeri și de a scormoni la nesfârșit în spații interzise. Savurez și acum plăcerea pe care o au copiii de a face exact ce li s-a spus să nu facă. De ce? Pentru că acolo unde este interzis e interesant. “Vreau să aflu ce-mi doresc și cu siguranță unde e interzis sau ascuns se află răspunsul meu”.

Oamenii cresc și cu timpul uită de această nevoie. Evită lucrurile interzise, se complac într-un univers cunoscut și aprobat. Listele cu dorințe au fost înlocuite cu listele de supermarket. Am auzit că există persoane care au făcut adicție pentru “mersul la astrolog”. Și-au găsit câte un coleg de breaslă care le “zice” și merg acolo regulat. Eu când văd harta cuiva, îi indic un punct cheie și-l întreb: “Tu ce vrei aici?”. Se sperie; nu vrea întrebări, vrea răspunsuri. Nu ne plac temele pentru acasă, vrem semipreparate. Oamenii vor să știe ce să vrea, ce “le aduce” viitorul. Nu-și pot închipui că viitorul este suma dorințelor noastre. Că viața se lucrează, nu este un dat.

Din fericire, am întâlnit (și lucrez cu) oameni foarte mișto, care transpiră în a-și face temele, a scormoni după pepite și a afla ce-și doresc de fapt, de sub mormanul de dorințe ale altora. Speranță există, deci.

*

Am scris cele de mai sus în cinstea unui moment pe care-l aștept de mult, și anume o triplă întâlnire Soare – Lună – Venus în Scorpion. Scorpionul este zodia aceea care ne ajută să ne punem, curat și cinstit, întrebarea “Ce vreau eu, de fapt? Ce mă excită pe mine la maxim? Mai am curajul, chiar la vârsta asta, să-mi fac o listă cu dorințe sincere?”. Hmmm… Aș fi tare curios să aflu răspunsul la această întrebare.

Până atunci, vă doresc căutări sincere, înmormântări fericite a tot ceea ce este inutil în viața fiecăruia, tabuu-uri dezinhibate și surprize cu sufletul la gură!

ION HRISTESCU

ion-hristescu-autor

Lasă un răspuns