Două poveşti cu astrologi de demult…

Christopher_ColumbusCristofor Columb şi efemeridele lui Regiomontanus

Pe 11 mai 1502, sub influenţa haină a două planete retrograde, Mercur şi Venus, însoţite de Saturn, Cristofor Columb pornea în cea de-a patra călătorie peste Atlantic. Se afla din nou în căutarea unei rute vestice către India… Voiajul a fost lung şi plin de buclucuri, iar ghinionul a culminat pe 23 iunie 1503, cu eşuarea corăbiilor, vechi şi aproape putrezite, în apropiere de Jamaica. Columb a trimis după ajutor, dar acesta a venit abia după un an, timp în care el şi echipajul au supravieţuit cu hrană de la băştinaşi. La un moment dat, aceştia şi-au pierdut însă bunăvoinţa şi n-au mai vrut să le dea de-ale gurii. Aici şansa şi-a arătat pentru un moment faţa… Columb purta cu el în călătorii, ca mai toţi corăbierii vremii, efemeridele celebrului matematician şi astrolog german Regiomontanus (care, în treacăt fie spus, a petrecut cam patru ani şi pe la curtea lui Matei Corvinul). Cercetându-le, a văzut că pe 29 februarie 1504 avea să se producă o eclipsa totală de Lună. Atunci i-a venit în minte o stratagemă salvatoare. Le-a spus băştinaşilor că zeul albilor este mânios pe ei fiindcă refuză să le mai dea merinde marinarilor şi că îşi va arăta mânia făcând să dispară Luna de pe cer peste câteva zile, când va ajunge la faza de Lună plină. Prezicerea s-a adeverit, iar indigenii au fost atât de bulversaţi încât şi-au regăsit numaidecât mărinimia, pe care şi-au păstrat-o intactă până în vară, când, în sfârşit, au apărut ajutoarele mult aşteptate. Columb împreună cu echipajul a plecat înapoi către casă – aceasta i-a fost cea din urmă călătorie pe mare… Peste mulţi, mulţi ani, lui Mark Twain i-a plăcut atât de mult vicleşugul cu eclipsa, încât l-a preluat în „Aventurile unui yankeu la curtea regelui Arthur”…

Regiomontanus (Johannes Müller von Königsberg): n 6 iunie 1436 Unfinden, Bavaria – d. 6 iulie 1476 Roma;
Cristofor Columb: n. între august şi octombrie 1451, Genova – d. 20 mai 1506, Valladolid.

GauricusLuca Gaurico şi riscurile meseriei de astrolog

Tot cam pe vremea lui Columb, trăia în Europa un astrolog mult preţuit de nobili, regi şi papi, pe nume Luca Gaurico, ce a lăsat în urma-i vestita scriitură „Tractatus Astrologicum”. Atât de mare i-a fost faima, încât un crater de pe Lună îi poartă astăzi numele. Sfetnic al reginei Caterina de Medicis, le-a desluşit deopotrivă viitorul Papilor Iulius al II-lea (cel ce-a întemeiat garda papală elveţiană şi l-a tocmit pe Michelangelo să zugrăvească Capela Sixtină), Leon al X-lea (mare protector al astrologilor), Clement al VII-lea (căruia i-a prevestit că va avea multe dispute şi multe vlăstare – şi, într-adevăr, s-a războit cu Carol Quintul şi Henric al VIII-lea şi a avut 29 de copii nelegitimi!) şi, mai ales, Papei Paul al III-lea, care i-a cerut să socotească cel mai bun moment pentru a pune piatra de temelie a Basilicii Sfântul Petru şi chiar l-a numit episcop în 1545. În tinereţe însă, Luca a trecut prin mare necaz cu unul dintre iluştrii lui clienţi. Chemat de seniorul Bologniei, Giovanni II Bentivoglio, spre a-i citi viitoru-n astre, Gaurico i-a prezis că-şi va pierde funcţia şi va fi alungat din oraş chiar în cursul acelui an (1506). Pe Bentivoglio l-a înfuriat aşa de rău prezicerea, încât a poruncit ca nesocotitul astrolog să fie schingiuit prin metoda estrapadei, o caznă groaznică prin care osânditul, legat cu o frânghie de mâini sau de picioare, era ridicat de mai multe ori la înălţime şi lăsat brusc să cadă până aproape de pământ. Luca a scăpat cu viaţă din tortură, dar a rămas cu suferinţe pentru toată viaţa de pe urma ei. Profeţia însă i s-a împlinit – n-a trecut mult şi Papa Iulius al II-lea a hotărât să anexeze Bolognia, iar când trupele lui au cucerit cetatea, Giovanni II a fost nevoit să plece-n exil după 40 de ani de crudă ocârmuire.

Luca Gaurico (Lucas Gauricus): n. 12 martie 1451, Montecorvino Rovella – d 6 martie 1558, Roma)

MIHAELA DICU,
Președintă onorifică AAR

mihaela-dicu

Lasă un răspuns