Hyvää juhannusta!

Foto: Alice Popkorn

Foto: Alice Popkorn

Ce-a fost, domnule, înainte: oul sau găina? Problema originii lucrurilor este, încă, sub lupa științelor. Teoria evoluției a lui Darwin (care mie, personal, îmi place foarte mult) este fără cusur, dar are o hibă imensă: ok, totul a plecat dintr-o amibă care se plimba inocent prin ocean în dorința de a face sex cu ea însăși de câte ori voia… Dar înaintea amibei ce a fost? E o întrebare la care geneticienii lucrează (sperăm noi) din greu.

Până atunci, însă, iată că Soarele ajunge, din nou, în acel moment al anului poreclit de oameni în fel și chip – Sânziene, Juhannusta, São João, Ivanje, Sankthansaften etc. Tehnic, Soarele trece în această zi peste Tropicul Cancerului, în emisfera nordică și declanșează anotimpul numit vara (“solstițiul de vară”). Iar astrologii zic că de azi intrăm în zodia Racului. Luna aceea din an în care Soarele parcă încremenește pe loc, timpul nu mai are valoare, ziua este nesfârșită. Pentru cei care își mai aduc aminte de verile petrecute la țară, în copilărie, de azi începe vacanța aceea lungă, leneșă, nesfârșită, când soarele-ți bate-n vârful capului…

Există două luni tradiționale de vacanță, în fiecare an: iulie și august. La fel, există două tipuri de concedii: concediul tip “Rac”, în care merg să mă relaxez, să-mi regăsesc eu-l, să-l iau în brațe și să-l pup în fund, pe scurt – să mă izolez de nebunia zilnică, de zgomot și trebuințe și concediul tip “Leu”, în care am nevoie de “vara asta am să mă-ndrăgostesc”, distracție, bumți-bumți, sex, drugs & rock’n’roll.

Și-atunci, dacă are de-a face cu încremenirea, cu statul pe loc, cu tabieturile de vacanță, dulceață de cireșe amare și cafeaua bună, atunci de ce este, domnule, Racul o zodie cardinală? Iată întrebarea pe care o primesc, firesc, la fiecare curs de astrologie.

Racul se ocupă cu tradiția, cu obiceiurile, cu “ce-a zis tata, așa e bine”, cu sentimentul de a avea rădăcini. Racul e un fel de început al lumii. Nici nu am putea concepe faptul că existăm fără a face o legătură cu întrebarea legitimă, pe care ți-o adresează fina Geta, la țară, când treci pe uliță după lapte,“Puiule, tu al cui ești?”. Chiar, eu al cui sunt? Racul îmi dă răspunsul la această întrebare, un răspuns nevăzut pe care-l port cu mine mereu și care-mi dă suport, stabilitate, integritate. Poate că un lucru mai rău decât acela de a fi singur pe lumea asta este acela de a fi al nimănui. De a nu aparține.

De altfel, o modalitate psihologică foarte practică de a distruge conștiința și încrederea în sine a unui popor este aceea de a-i denigra istoria – am spune noi, astrologii, “se umblă la Rac aici”. Deschideți ziarele și veți vedea ce înseamnă negarea Racului din noi!

E cardinal, domnule!…

Înainte de a începe ceva important în viață, îți faci o casă. Cel puțin pe vremuri, țăranii acordau o mare importanță acestui lucru. Cum s-ar zice, într-un fel care sună a paradox, înainte de a porni, te așezi. Mai rumegi problema o dată. Te gândești cum să faci să fie bine. Mai tragi cu ochiul și la obiceiuri. “Băi, tata ce-ar fi făcut în situația asta?”. Un lucru bazat pe tradiție și cu binecuvântarea părinților are șanse imense de a reuși.

Tatăl meu e Rac; dacă admir ceva la el este precizia cu care își reglează timpul personal: dacă s-a făcut ora 12, începe să mârăie că-i este foame. La ora 14 este în pat și doarme fix până la 17. Poate să aibă mama (Fecioară, de altfel) o mie de treburi de făcut, programul Racului rămâne imperturbabil. Dacă aveți parteneri Rac, lăsați-i să aibă tabieturi. După aceea îi puteți folosi cât vreți – sunt puternici și rezistenți la tăvăleală. Până la ora mesei, desigur…

Începe vacanța de vară, doamnelor și domnilor, un timp al concediilor la țară, al grătarelor în curte cu picioarele goale-n iarbă și cu familia alături. Un timp de copt planuri, de rumegat soluții, de stabilit puncte de plecare.

E cardinal, ce să mai!…

Jean

Notă: Hyvää juhannusta! (finlandeză) = Happy Sfântul Ioan! Urarea de Juhannus, echivalentul Sânzienelor la nordici.

Lasă un răspuns