Astrologul, între ucigăltoaca și noua inchiziție științifică

[Articolul are ca suport prezentarea susținută de autor la Astro-Festival, Craiova, iunie 2014]

eseu-ih-inchizitia

Sunt abordat de unii, pe Facebook, după ce dau un boost anunțului despre cursul de astrologie. La-nceput mă sperii – nici nu știam că-n unele mansarde cognitive astrologia este atât de antipatizată. Comentariile vin din tot felul de puțuri ale gândirii, să le zicem categorii. Și să aruncăm o privire sumară!

Prima categorie ar fi “Ucigă-l-toaca“ sau zona activată din placa de bază răspunzătoare pentru stat la cozi la pupat moaște: “Nu e bună astrologia, e păcat, e minciună și fals, lucrul cu vrăjuri, magie neagră și necuratul”. Sigur, înainte de a face o astrogramă, eu fierb niște rinichi de broască osândită, ard un popă pe rug și-l mănânc și-abia apoi fac interpretarea. Deci, se apropie de adevăr, ca necuratu’ de tămâie.

A doua categorie vine din zona evoluată a gânditorilor care au citit cca 2-3 manuale de popularizare a științei – Intifada Academică. Un psiholog i-ar zice acestei trebuințe de a critica “nevoia de jihad a creierului”. Ei, criticii, știu cât de mari și de mulți sunt electronii, cunosc precis diferența dintre cloacă și anus, și au tricou (și blog) cu Einstein. Blog de unde tună și fulgeră împotriva a tot ceea ce nu a trecut prin mâinile Inchiziției Științifice.

Cam astea-s categoriile. Previzibili, de altfel; de sute de ani nu vin cu nimic nou, nu aduc plus valoare la nimic, doar fac zgomot. Ne-am și plictisit: astăzi nu mai au ruguri, doar bloguri.

*

Acum hai s-o fac și eu pe Gică Contra! Să-mi pun niște întrebări supărătoare, ca astrolog. Unu: este astrologia o știință? Doi: este harta natală atât de unică? Și trei: e posibil să-ți depășești harta natală? Să vedem…

Unu. Astrologia nu este o știință. De altfel, nici psihologia nu este. N-are cum! Operăm cu mintea umană, iară nu cu corpuri nevii. Din punct de vedere al teoriei/experimentului științific (conform noilor definiții), astrologia nu îndeplinește două criterii:

  • Criteriul fidelității (al repetabilității experimentului): e cam imposibil să iei un individ și să-l mai naști încă o dată, sub aceleași auspicii planetare, ca să vezi dacă va avea același destin…
  • Criteriul falsificabilității (o teorie trebuie să fie astfel formulată, încât afirmațiile să poată fi infirmate prin experiment): nu poți lua din harta cuiva pe Saturn, ca să vezi dacă s-ar comporta “altfel”…

Doi. Este harta natală atât de “unică”? În România se nasc, la fiecare 2 ore, cca 200 de copii. Deci, toți acești copii vor avea Ascendentul în același semn și Luna la o diferență de 1, maxim 2 grade (am numit elementele cu cea mai mare viteză de deplasare dintr-o hartă). Așa că pică și mitul acesta, cu concursul Institutului Național de Statistică.

Trei (ăsta-mi place cel mai tare!). “Mi-am depășit harta”. Un șlagăr atât de la modă în lumea astrologilor new-age. Să vă dau două vești: una proastă și-alta bună. Vestea proastă e aceea că tu nici nu ai reușit să-ți potențezi harta, să o folosești, darămite să o depășești… Iar vestea bună este că psihologia cuantică lucrează, dar numai în ritmul planetelor. O intenție se realizează la momentul când planeta răspunzătoare (semnificatorul) este în poziția cuvenită. Dacă nu ai o intenție, atunci se realizează un program. De care e plin subconștientul nostru, întrebați orice psiholog sau theta-practician. Însă ceva tot se realizează. Nimic nu iese din ritmul, ciclicitatea planetară. Dumnezeu nu iubește haosul, doar îl mai folosește din când în când, ca buton de reset.

Bine, domnule și-atunci ce este astrologia? Hai să ne uităm în dicționare:

  • Astrologie [DEX 2009] s. f. Arta de a descifra și de a prezice destinele pe baza studierii poziției și mișcării aștrilor, a constelațiilor sau a unor fenomene cerești.
  • Astrology [MERRIAM – WEBSTER]: the study of how the positions of the stars and movements of the planets have a supposed influence on events and on the lives and behavior of people.
    [trad.: Astrologia = studiul despre cum poziția stelelor și mișcarea planetelor au o presupusă influență asupra evenimentelor și comportamentului persoanelor]
  • Astrologie [1929, Șăineanu] f. știință falșă care pretindea a cunoaște viitorul după observarea stelelor. Această superstițiune absurdă nu dispăru din știință pe deplin de cât în sec. al XVII-lea; dar ea subzistă încă în popor, pentru care astrologul, filozoful și vraciul sunt una și aeeeaș ființă, puțin deosebită de vrăjitor, care are o putere nemărginită asupra forțelor naturei (v. piază, stea, zodie).

DEX-ul e gentil, Merriam-Webster folosește într-un sens peiorativ cuvântul “supposed” (pretins), iar Șăineanu e rău, rău, rău… Copilărie nefericită, tată absent, copiii nu s-au jucat cu el când era mic, deh, sursă de venit pentru psihanaliști.

Și de unde a plecat totul? Până în secolul al XVI-lea, astrologia se preda în universitățile europene, ca orice altă materie. Dar s-au găsit niște deștepți să înceapă să facă preziceri despre Papă (ba că moare, ba că va fi înlocuit, ba că vine DNA-ul peste el) și cum popii catolici nu știu de glumă (dorințe sexuale reprimate, comportament agresiv, rug), au emis câteva bule papale de-au scos astrologia în afara legii. Apoi a venit știința, care e supărată pe toată lumea și-a-nceput lobby puternic, pe criterii experimentale. De atunci, astrologia previzională este un excelent mijloc de autosabotare a practicanților acestei arte, care nu iartă niciun prilej de a da cu mucii-n fasole de dragul unei prezențe la TV.

*

Ok, și noi, ca astrologi, unde suntem? Păi stăm bine: suntem la mijloc, între câinii de pază ai lui Dumnezeu și servanții de la curtea academică. Ca și psihologii, avem rolul de a modera între ei, de a-i înveli seara la culcare și a le spune că totul e bine: știința nu a descoperit încă totul și mai este ceva dincolo de Biblie.

Dar nu este simplu să fii astrolog; ar cam trebui să fim în permanență la curent cu ceea ce se mai descoperă, ce teste mai confirmă sau infirmă una sau alta dintre teorii… Pentru exemplificare, am ales câteva dintre aceste experimente, care pot avea legătură cu cine influențează pe cine și – de ce nu? – poate chiar cu astrologia.

Experimentul 1 este realizat de Dr. Sergey Leikin (cercetător de origine rusă, în biochimie fizică și biologie celulară la National Institutes of Health, Bethesda, Maryland, SUA). Diferite tipuri de ADN, plasate în apă sărată la distanțe apreciabile (față de dimensiunea lor), se atrag, formând perechi omoloage. Pe scurt, secvențele de ADN similare ale helixului dublu se suprapun, venind una spre cealaltă de parcă s-ar “recunoaște”. Explicația cercetătorilor ar fi aceea că mișcarea de atracție este generată de forțe microgravitaționale. (N. aut.: forța gravitațională este una din forțele care nu are explicație științifică, se cunoaște doar că există și i se știe formula matematică).

Al doilea experiment este și mai interesant… Se iau două tuburi complet separate și închise ermetic, unul conținând apă sterilizată, cel de-al doilea tot apă sterilizată și o secvență de ADN. După 18 ore în care se aplică curent electric de mică intensitate celor două tuburi, se observă apariția a mici secvențe ADN în tubul conținând numai apă! Hmmm…. Experimentul a fost realizat de Dr. Luc Montagnier, virusolog francez, Premiat Nobel în 2008 pentru descoperirea HIV. A lucrat mult timp la Institutul Pasteur din Franța, actualmente lucrează pentru Universitatea Jiaotong din Shanghai, China (ghici de ce!).

Experimentul trei testează efectul fotonilor asupra ADN-ului. Într-un tub de cuarț se plasează o secvența ADN și se injectează fotoni dintr-o sursă slabă de lumină. Se observă că toți fotonii au luat forma helix-ului ADN. Surpriza apare abia după îndepărtarea secvenței ADN: se observă că fotonii rămân ordonați sub forma helix-ului, ca o memorie a ADN-ului ce fusese acolo… (N.aut: Dr. Peter P. Gariaev, realizatorul experimentului, este membru al Academiei de Știință Ruse, specializat în studiul ADN).

Să fie, deci, fotonii agenți transportatori de ADN de-a lungul universului? Dacă aceste mici forțe microgravitaționale influențează ADN-ul, de ce n-ar face-o și planetele? Întrebarea rămâne deschisă; la fel mințile și inimile noastre.

Dincolo de fotoni, forțe micro sau macro gravitaționale, esențial este să fim mereu curioși, treji, observând ceea ce se întâmplă și prudenți în a emite judecăți finale. La fel ca știința și religia, ale căror predicții au fost contrazise de ceea ce s-a descoperit ulterior, de psihologie sau pur și simplu de evenimente care au făcut mișto de orice scenariu apocaliptic, astrologia modernă poate pica destul de ușor în mirajul predicțiilor cu tot dinadinsul.

Dar rămânem pe poziții, mediatori între cele două cauze imperialiste care se bat de veacuri pentru supremația pe piața educației: știința și religia. Amândouă vor prima scenă ca legiuitori. Noi vrem cunoaștere și înțelegere.

Din tranșeele elvețiene, a transmis

Caporal Jean

Lasă un răspuns