Despre vrere

despre-vrerePentru un astrolog, presiunea socială poate fi mare, dat fiind că cererea pentru activități de consiliere este în creștere. Din momentul în care cineva află cu ce te ocupi, nu contează că ești la supermarket, în tren, că iei masa într-un restaurant, că ești în vacanță, că ești pe stradă (și te îndrepți grăbit spre cea mai apropiată toaletă publică), că ai chef să vorbești despre asta sau nu, îți lansează eternul „zi-mi și mie!”, cu așteptarea evidentă ca tu să începi să turui pe loc – bineînțeles gratuit – tot ce știi despre el de când era prunc încoace, să-i prevestești toate fericirile și nenorocirile viitoare doar privindu-l în ochi, în timp ce-ți spune mândru că el este un nativ al zodiei X!

Am un singur îndemn pentru tine: respectă-te! Nu ești un tonomat de răspunsuri!

Se crede că astrologul e făcut să ajute oameni.
Dar dacă nu vrea?

În opinia mea, astrologul nu e făcut să ajute oameni, dacă nu vrea. Nu e de datoria ta ca, odată ce știi să mânuiești acest instrument al cunoașterii, să începi să operezi suflete cu el sau să predici altora cunoașterea ta. Cu atât mai mult cu cât nu ai abilități sociale, un minim de cunoștințe de consiliere și de comunicare.

Dar să zicem că ai astfel de abilități sau le dobândești. Știi astrologie și poți fi, de exemplu, un bun consilier. Întrebarea este: vrei să consiliezi? Ești interesat sincer de acei oameni necunoscuți care îți vor trece pragul? Vrei să-i cunoști și să-i ajuți? Dacă da, nu pot decât să mă înclin în fața ta (n-am să te întreb de ce vrei să o faci, la asta îți răspunzi singur). Baftă și mult succes!

Dacă răspunzi negativ, încearcă să nu te cataloghezi ca fiind „un om rău”. Ești perfect normal și crede-mă că, dacă refuzi să consiliezi, nu te va trăzni niciun fulger în următoarele minute. Poți să înveți astrologie numai pentru tine, iar asta nu te face un egoist. Dictonul „Cunoaște-te pe tine însuți!” îndeamnă la cea mai îndestulătoare activitate posibilă și din punctul meu de vedere este singura care contează cu adevărat.

Se crede că astrologul lucrează cu oameni, prin definiție.

Ei bine, permite-mi să-ți reamintesc că obiectul de studiu al astrologiei este evenimentul! Astrologul lucrează cu evenimente, în primă fază. Studiază momentul când cineva s-a născut sau când ceva s-a întâmplat. Își face socoteala cu harta respectivă în capul său și abia apoi decide dacă împărtășește informația obținută sau nu, cu cine și cum.

Poate că îți place să petreci timpul studiind, experimentând în laboratorul tău astrologic diverse tehnici din domeniu. Poate ai profilul unui cercetător, nu al unui consilier.
Poate îți place să fii un teoretician, un filosof, nu un practicant.
Poate că îți place să scrii pe teme astrologice.
Poate că îți place să vorbești despre asta și să-i motivezi pe ceilalți.
Poate că îți place să predai astrologie.
Poate îți place să le pui altora la dispoziție spațiul necesar pentru studiu, cercetare, creație sau expunere.
Ș.a.m.d.

Nu trebuie să faci nimic din ceea ce nu dorești să faci. Iar dacă nu știi ce-ți place sau la ce ai fi bun, încearcă câte puțin din fiecare activitate până te lămurești. Există astrologi și astrologi, și nu trebuie să fii super-astrologul secolului, care le face și le drege pe toate! Cu siguranță nu te împlinesc toate. Întotdeauna ai de ales. Dar orice ai alege să faci cu știința ta, fă-o cât poți tu de bine!

Personal, am încercat mai mult sau mai puțin din fiecare activitate enumerată mai sus și momentan m-am oprit la câteva în care m-am regăsit: studiez, experimentez, scriu și manageriez proiecte astrologice. Nu țin neapărat să vorbesc în public și nici să consiliez, chiar dacă am Luminătorii în casa a III-a în Balanță. Consiliez rar, doar atunci când omul care mi-o cere și cazul său îmi stârnește realmente interesul. Starea de curiozitate este cea care îmi pornește motorul voinței. În acest caz știu că ședința de consultanță în sine este recompensa mea și nu solicit plata (care de altfel ar fi perfect normală). Altfel, îmi recomand colegii despre care știu că fac asta cu pasiune – dacă mă gândesc mai bine, aș putea chiar să-mi deschid un birou de intermediere astrologică! În fine, modul acesta de a funcționa ca astrolog mă împlinește acum. Pentru tine, lucrurile pot sta considerabil altfel. Dar nu știi până nu încerci.

Scriu rândurile acestea pentru toți studenții în astrologie, proaspăt ieșiți de pe băncile școlii, terifiați poate la gândul că trebuie să comenteze hărțile altora, să ofere consultații la un moment dat, să-și deschidă un cabinet, să-și facă un blog pe care să înceapă să scrie horoscoape generale și alte chestii deștepte. Nu trebuie nimic! Nici măcar să vrei!

Ia o pauză și observă-te! Spre ce aspiră sufletul tău? Și ia aminte: a aspira la ceva este o stare diferită de a vrea ceva! Este lipsită de atașamentul față de rezultat. Dacă situația la care aspiri nu ar avea loc niciodată, ai fi la fel de împăcat cu viața ta, iar dacă s-ar întâmpla ar fi ceva care, pur și simplu, ți-ar completa frumos existența.

Diana Spinean