Ce caut eu în viața mea?

editorial-pesti-nico-2014

Nicoleta Eșanu. Foto de Alexandru Borundel

E nelămurirea bine mersi a oricărui nativ Pești sadea. Dilema (și pariul) lui în viață. Inevitabil, creatura are o identitate sporit încâlcită, incertă și nesigură. Se recunoaște-n orice, luând bucuros forma întâmplărilor, a oamenilor ce vin spre ea. Se mută gingaș în viața ta, locuind cel mai puțin în a sa. Bâjbâie, trăiește cum se nimerește. Deși timidă și rapid temătoare de orice, deși se dă iute înapoi să i se șteargă urma, de regulă specia sfârșește creștinește, aruncată pe tine ca să te salveze. De gâtul tău.

Orice ar fi, te vezi nevoit să recunoști: Peștii seduc insidios, te pun la dispoziția lor când te aștepti prea puțin. Prin învăluire lentă, c-o subtilitate ce calcă pe nervi. Te contagiază printr-un farmec suspect, neclar ție. Te trezești, dimineața, eroic, perfect lucid și atotstăpân pe destinul tău. Dai de-un Pește năuc, imprecis și buimac, în toată nebuloasa sa candoare, și devii brusc melancolic. Începi să te-nmoi, să suspini. Îți pasă.

Ăștia-s Peștii, îți zici. Naturi simțitoare, să nu-i atingi nici c-o floare. În plus, fie c-orbecăie de bezmetici, fie că le mișună prin cap gărgăuni flower-power, ceva-n firea lor încurcă mereu. De faci bine și uiți în timp util că-s sigură sursă de haos și nedeterminare, de debandadă și lucruri ce-o iau repetat razna, Peștii-ți pot deveni, la o adică, chiar simpatici.

Îți mai zici că neptunianu-i slab de înger, că vede lucruri, c-aude voci. Că nu știe exact unde-i situat. Absent, mereu în altă parte decât unde e. Că obține greu o stare de veghe, un fel treaz de a fi. Că-i iese bine o dispoziție leneșă, să vegeteze și să trăiască anesteziat-n lume, nepriceput și-n reluare, parcă în vis. Că-i șters și inconsistent, fără mari pretenții și ambiții de la lume. De ce nu și-ar bate el capul? De unde letargia și suficiența Peștelui? Dintr-un abil consum-minim-de-energie oare, din faptul că trăiește-n virtutea unei soluții pe care o are mereu la îndemână – intuiția exactă a ce, când și cum trebuie să facă? Din faptul că Peștele știe? Știe că fiecare moment conține întregul, că totu-i relativ și o chestiune de unghi, de accent, de nuanță până la urmă? Că s-a născut îmbătat la absolut, adaptat la altă dimensiune?

E un bun moment până una alta, cu Soare și Neptun în Pești, să căpătăm mai dihai un suprasimț al orientării, o conștiință a relativității, să lucrăm mai des cu întreguri decât cu părți, mai într-o logică holistică, anticipativă și premonitorie decât (în) rațional. Când nu-s intuitivi, Peștii nu-s pur și simplu amețiți. Sunt de pe cu totul altă planetă. Când sunt intuitivi însă, sunt cei mai intuitivi. Mai buni vizionari, mai bine intrați în ritmul adânc, în structura de fond a unui cosmos în care trăim.

E un bun moment să cazi pe gânduri, să te mai dumirești ce cauți tu în viața ta. De ce-ai venit, în fond, să-ți tulburi liniștea…

Nicoleta Eșanu

Lasă un răspuns