Predestinare sau liber arbitru?

[Material prezentat la Congresul AAR, noiembrie 2013]

sabin-balasa-freedom-in-the-aquarium

„Libertate într-un acvariu”, Sabin Bălașa

În cel de-al treilea deceniu al secolului trecut, un fizician pe care il chema Louis de Broglie punea capăt unei dispute care de peste 250 de ani împărţise lumea fizicienilor în două tabere. O tabără, al cărei promotor fusese Newton, care susținea ca lumina este de natura corpusculară, iar cealaltă tabără care susţinea că lumina are o natură ondulatorie. Fizicienii din ambele tabere aduceau ca argumente experimente solide care dovedeau că au dreptate. Emiţând teoria dualismului undă – corpuscul, Louis de Broglie a curmat disputa, arătând că ambele tabere aveau dreptate.

Imaginaţi-vă uşa unui magazin pe care scrie afară INTRARE, iar înăuntrul magazinului, pe aceeaşi uşă, scrie IEŞIRE. Ea este în acelaşi timp şi intrare, dar şi ieşire, fiind totuşi când intrare, când ieşire, în funcţie de locul din care privim.

Trăim într-o lume polarizată şi cred că o controversă privitoare la existenţa unei predestinări a vieţii noastre sau a liberului arbitru ar putea fi rezolvată în acelaşi fel ca şi disputa despre natura luminii. Adică există predestinare, dar şi liber arbitru.

Consider că noi toți suntem fiinţe spirituale venite pe pământ pentru a avea experienţe materiale. Poate că suntem la Şcoală sau poate că suntem într-un Atelier de creaţie în care învăţăm să ne creăm propria realitate. Dacă suntem la şcoală atunci trebuie să existe şi o programă de învățare. O programă care să arate ce anume avem de învăţat şi când în timp vom învăţa anumite lecţii, precum şi perioadele în care vom da teste sau examene care să dovedească dacă ne-am însuşit sau nu acele lecţii.

Pentru mine Harta Natală reprezintă acea Programă şcolară.

Ceea ce am de învăţat este scris în Harta Natală şi nu voi putea ocoli acele lecţii, cum nu voi putea ocoli nici perioadele în care viaţa mă va pune la încercare pentru a vedea dacă le-am învăţat sau nu. Aceasta este partea de predestinare, dar, ca şi la şcoală, am libertatea de a-mi învăţa sau nu lecţiile. Existenţa mea va fi însă diferită în funcţie de alegerea mea, deoarece în permanenţă mă voi izbi, ca şi la şcoală, de lecţiile neînvăţate. Dacă aleg să învăţ tot ceea ce am de învăţat îmi voi împlini destinul la cel mai înalt potenţial şi, chiar dacă nu am avut o existenţă prea uşoară, mă voi simţi în pace cu mine însămi şi cu universul. Dacă însă aleg să nu învăţ nimic voi eşua lamentabil şi, simţind că mi-am ratat existenţa, voi acuza destinul şi pe toată lumea că mi-au fost împotrivă. Între aceste două variante pot exista o mulţime de alte variante în care aleg să învăţ anumite lecţii, dar nu şi pe altele.

Deoarece simbolurile astrologice sunt polisemantice şi au toate părţi pozitive şi părţi negative, în Harta Natală sunt înscrise toate variantele posibile. Însă dacă, de exemplu, Luna se află la naştere în casa a VII-a, atunci este clar că, indiferent de varianta aleasă, cea mai mare implicare emoţională va avea loc în domeniul relaţional şi în special în relaţia cu partenerul de viaţă. Ceea ce vreau să spun este că numărul variantelor nu este totuşi nelimitat, iar casele astrologice, prin simbolistica lor, îmi vor indica în care anume domenii de viaţă se vor manifesta cu predilecție planetele.

Pentru a înţelege mai bine partea de predestinare şi cea de liber arbitru voi lua exemplul unei persoane care are în harta natală o cuadratură între Marte şi Saturn. Este un aspect pe care nu ai cum să-l ocoleşti sau să-l treci cu vederea. Bineînţeles că acest aspect se va manifesta diferit în funcţie de semnele zodiacale şi de casele astrologice în care se află amplasate cele două planete, dar, lăsând la o parte acest aspect, această persoană va trebui să înveţe că nimic nu se obţine fără efort şi fără o muncă susţinută. Ea trebuie să înveţe să aibă răbdare, să fie perseverentă, să fie ordonată, disciplinată, corectă, serioasă, realistă şi să îşi asume în totalitate responsabilitatea pentru consecinţele faptelor sale. Încă de timpuriu în preajma acestui nativ se vor afla persoane severe, chiar dure, care o vor învăţa că orice abatere de la disciplină, ordine, corectitudine este aspru pedepsită. Acest nativ poate alege să înveţe sau nu lecțiile impuse de Saturn. Să presupunem că Saturn se află plasat în tema natală în casa a III-a şi că, atunci când ajunge la şcoală, întâlneşte un profesor extrem de sever. El poate să aleagă să muncească din greu şi să înveţe tot ceea ce are de învăţat pentru a satisface exigenţele profesorului său sau poate alege să părăsească şcoala. Sunt două variante total diferite şi este foarte clar că viaţa acestui nativ s-ar derula în condiţii total diferite în funcţie de alegerea sa.

Ideea este că noi facem alegeri în permanenţă, conştient sau inconştient. Dar oare facem alegeri în cunoştinţă de cauză? De cele mai multe ori ignorăm motivaţiile reale ce stau în spatele alegerilor noastre.

În primul ciclu generic al lui Saturn, adică de la naştere pănă la 29 de ani şi mai ales în prima jumătate a acestui ciclu, libertatea noastră de alegere este destul de limitată. Atunci când ne naştem suntem fiinţe total dependente de părinţi şi cea mai mare spaimă a unui copil este să nu fie abandonat sau respins de aceştia. Venim în această viaţă într-un cadru structural dat, într-o anumită rasă, tradiţie, cultură şi religie şi, în prima etapă suntem obligaţi să învăţăm să ne integrăm în familia și societatea în care ne-am născut, conform normelor de conduită şi de comportament ale acestora. Libertatea de alegere ne este îngrădită în tot acest ciclu de către o autoritate exterioară nouă: părinţi, profesori, preot, şef, autoritaţile statului. Oricum în acest ciclu învăţăm că, odată cu libertatea, vine şi responsabilitatea.

Odată cu reîntoarcerea lui Saturn la poziţia natală şi începerea celui de al doilea ciclu generic al său, noi ar trebui să scapăm de nevoia de acceptare şi de aprobare din partea celor din jur şi să conştientizăm cine suntem cu adevărat, să intrăm în legătură cu Sinele nostru superior şi să ne supunem tot mai mult autorităţii interioare a acestuia, deoarece numai Sinele nostru real știe care este varianta cea mai bună pentru a ne împlini destinul. Pe măsură ce intrăm tot mai mult în legătură cu Sinele nostru real liberul arbitru crește. Până atunci libertatea noastră de alegere este destul de limitată, deoarece suntem prizonierii propriei ignoranţe.

Ignorăm cine suntem cu adevărat. Ne identificăm cu eroul poveştii noastre, ignorând faptul că suntem autorul poveştii şi că trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru ceea ce se întâmptă în povestea noastră.

Ne ignorăm nevoile reale şi ne simţim frustraţi atunci când acestea nu sunt satisfăcute. Ignorăm rănile emoţionale provocate de nesatisfacerea acestor nevoi. Pentru cei care nu cunosc care sunt cele 5 răni ale corpului nostru emoţional care ne împiedică să fim noi înşine, acestea sunt rana de Abandon, rana de Respingere şi rănile deTrădare, Umilire şi Nedreptate.

Hai să ne ignorăm credinţele, convingerile limitative care ne-au fost inoculate încă din copilărie, pe vremea când nu aveam discernământul necesar ca să le punem la îndoială! Să ne ignorăm prejudecăţile, să fim deschişi ca să gândim proaspăt, în funcţie de circumstanţe, deoarece ne conformăm unor tipare prestabilite de gândire!

Să ne ignorăm ataşamentele şi temerile care ne limitează capacitatea de a alege liber şi în cunoştinţă de cauză!

În concluzie, omul ignorant, asemenea copilului mic, nu prea are liber arbitru, el este marioneta prejudecăţilor, ataşamentelor, fricilor şi convingerilor sale limitative. Liberul arbitru creşte odată cu creştere conştiinţei noastre de Sine şi înseamnă să spunem NU ataşamentelor, prejudecăţilor, fricilor şi convingerilor noastre limitative pentru a face alegeri conştiente şi să ne asumăm consecinţele fireşti ale acestora.

Voi încheia punând o întrebare:

La ce foloseşte să faci predicţii dacă nu există liber arbitru?

Elena Manea