Casele de apă – finalitate, zone de trecere, închidere de cicluri

[Material prezentat la Congresul AAR, noiembrie 2013]

 case-apa-ih

Sigur că, atunci când ești tânăr astrolog și te lovești de o hartă având accent pe casele de finalitate (n.a.: casele IV, VIII, XII), te iei cu mâinile de ceva și-ți dorești să te fi apucat de orice altceva, numai de astrologie nu. Apoi respiri adânc și încerci să-ți aduci aminte de cuvintele-cheie asociate acestor case: părinți, moșteniri-moarte-sex, iar când ajungi la casa a XII-a, ori l-ai trimis (deja) la ospiciu, ori avem un caz clar de mistic religios. Îi comunici clientului, cu inima cât un purice, aceste concluzii, iar apoi ai surpriza să constați că nu-i așa. “Cum, cu Neptun în IV, tactu’ chiar nu e bețiv? Iar cu Soare în XII, nu ai un sentiment ciudat când ieși pe stradă?”. A fost una din chestiunile pentru care m-am lăsat de consiliere astrologică prin 2000; îmi dădea rău cu virgulă la casele astea.

Motivul care a stat la baza acestui articol este observația că există, contemporani cu noi, multe persoane conducându-și un destin proeminent, persoane faimoase (numesc acum doar pe Richard Branson și Nadia Comăneci) ce posedă cu mândrie patriotică o droaie de planete prin casa a XII-a, în totală contradicție cu textele și abordările din obositele manuale de astrologie modernă sau nemodernă.

*

Un alt lucru pe care-l spun întotdeauna colegilor astrologi este “uitați-vă la casa a IV-a… Soarele și Ascendentul sunt doar spoială”. Unul e regele, iar altul e masca pe care acesta o poartă. Dar regele vine întotdeauna acasă să-și schimbe ciorapii, că-i put picioarele, și să bea o bere în pijama, la un film, fără să-l deranjeze careva cu imaginea de sine. Aceasta este casa a IV-a: ea ne arată cum e regele în pijama.

Cei trei piloni fundamentali ai vieții noastre sunt așa-numitele “Case de viață”: I, V și IX. Sunt “fața” noastră în această lume: eu sunt (pupa-mi-aș mușchii), eu creez/mă exprim (“ce tare sunt, e cazul să ies în față”) și eu cred (“să-ți spun eu cum stă treaba cu lumea asta”). Mă aflu aici într-un corp fizic, și am definit casa I. Mă exprim în această lume, încercând să arăt cine sunt, și am găsit casa V. Am un concept despre cum funcționează această lume, mă ghidez după niște principii, iar acestea le găsim în casa a IX-a.

Însă fiecare pilon are o fundație… Pilonul este fala, ceea ce se vede, iar fundația ne arată soliditatea și perenitatea acestor piloni. O fundație proastă face ca, până la urmă, pilonul respectiv să se strâmbe, iar acel lucru începe să se vadă. Fundațiile celor trei piloni fundamentali sunt – pe sistemul caselor derivate – cele patru case de care vorbim în acest articol. Și anume: Casa IV reprezintă fundația Casei I, Casa VIII reprezintă fundația Casei V (derivat: casa a IV-a de la a V-a), iar Casa XII, fundația Casei IX (casa a IV-a de la a IX-a). Aici vedem adevărul și temeinicia măreției celor 3 piloni. Iar conceptul de Casa a IV-a reprezintă fundația oricărui experiment din viață.

Românul are o vorbă, cam vulgară, e drept, dar ea ascunde un adevăr de bază. Este, de fapt, o expresie de dubiu la o afirmație prea hotărâtă a câte unui deștept: “să mori tu!”. Dincolo de hilarul sau mahalagismul expresiei, avem de-a face cu o întrebare de bun-simț, a cărei traducere ar fi “te bazezi pe ceva serios când afirmi acest lucru? Când spui despre tine că ești așa și pe dincolo, că ai făcut aia sau ailaltă, sau că ai nu știu ce credință în nu știu ce zei aiurea?”. Iar casa (derivată) a IV-a fiecărei case de viață ne dă răspunsul la aceste întrebări. Să le luăm pe rând…

În Casa I, avem afirmațiile tipice: “uite ce fain sunt, ce mușchi am, ce bine arăt. Sunt foarte tare”. Odată cu afirmația lui “să mori tu!” este foarte posibil ca un telefon de la mămica, ce te întreabă dacă te-ai spălat pe dinți, să topească tot acest discurs… Câți dintre noi nu am trăit situația penibilă când ne dădeam mari în fața colegilor, explicând ce lucruri mega-faine facem noi, și apărea mama care ne pupa, ne întreba ce s-a predat azi la școală, ne lua de mână și pleca acasă? Ditamai eroul interior se prăbușea de rușine.

Casa a IV-a ne arată, la fel ca și Luna, cât de bine te simți cu tine însuți. Așa cum spunea și Dana Gerhardt, ce se întâmplă în tine atunci când stingi lumina. Mai ești același erou gata să înfrunte cotidianul? Casa a IV-a ne arată necesitatea regăsirii acelui loc, psihologic vorbind, în care să începi să te recreezi. În care stai bine-merci cu tine și ești gata să mergi mai departe, să creezi lumea TA.

În casa a V-a, evident, ne îndrăgostim; vrem să arătăm persoanei iubite ce tari și creativi suntem noi, ce calități avem, cât de tare, lung și mult o vom iubi noi pe ea. Și, desigur, apare inevitabila afirmație de dubiu: “să mori tu!”. Moment în care eroul interior fie are probleme cu erecția, fie hotărăște să-și înfrunte demonii și fricile interioare și să meargă mai departe. Iată casa a VIII-a: zona care arată, printre altele, vulnerabilitățile dintr-o relație. Și, fiind vorba tot de o casă a IV-a (repet, prin case derivate, Casa a VIII-a reprezintă casa a IV-a de la a V-a), vedem cât de bine știm să ne simțim bine cu celălalt.

Casa a IX-a ne arată, așa cum ziceam, credințele noastre. Cum se formează filozofia noastră despre această lume; toți o avem, chiar dacă nu îi zicem filozofie sau credință. Ultimul tractorist beat din sat are o explicație despre lumea în care trăiește. Pe ce se bazează această filozofie, dacă este o simplă demagogeală de anvon sau este chiar credință adevărată, vedem în casa a XII-a.

***

Fiecare casă de apă este o zonă de trecere, o vamă: am definit grafic cele 3 sectoare ale hărții în figura 1. Iar fiecare casă are un vameș; el te lasă să treci mai departe doar dacă îndeplinești criteriile cerute de acea casă… Se poate observa destul de ușor, în urma discuțiilor cu cel analizat, dacă acesta baleiază spre sectorul anterior sau ulterior al hărții. (Cel mai simplu este să se traseze harta inițială în Whole, iar apoi, prin Placidus, să vedem către ce zonă a hărții înclină cuspidele caselor cu pricina).

În casele de apă mai avem cicluri nerealizate, care se cer închise de urgență în această viață. Chestiunile reprezentate de planetele din aceste case trebuie aduse la un final, pentru ca ființa să poată renaște în acel sector, să deschidă alt izvor. Dau exemplul casei a XII-a, unde avem fie persoane având o mare tendință de izolare (și atunci casa a XII-a tinde spre casa I, spre EU), fie baleiază spe casele sociale (XI, X, etc.) caz în care avem de-a face cu filantropi, businessmani, oameni care – în general – au ajuns la un final de ciclu și simt nevoia unei realizări memorabile. Ei trebuie să impregneze memoria colectivă cu ceva care să aducă aminte de ei…

Pe scurt, în casele de apă studiem acele vulnerabilități fundamentale ce trebuie scoase la iveală, conștientizate și arse, și tot aici e musai să ducem la final niște treburi ce stau gata-gata să se încheie. În toate situațiile, discuția cu cel a cărui hartă o studiem este delicată și cere o mare doză de finețe psihologică. Planetele din aceste case arată răni și chestiuni active, iar noi trebuie să umblăm cu mănuși, dar și optimism.

Ion Hristescu

Lasă un răspuns