Incomode, de aprilie

incomodeNiciodată să nu dai sfat nimănui, până când nu l-ai trăit tu. Cel ce dă sfat, dar el nu l-a trăit, este ca izvorul pictat pe perete”. (Părintele Ilie Cleopa)

Citatul de mai sus, indiferent că sursa indicată este adevărată sau nu, este ca vocea mamei care mă întreabă dacă mi-am făcut lecțiile; una din întrebările incomode care mă însoțesc în activitatea mea de astrolog ori de vrăjitor electric sau spiritual.

Capul fiecăruia dintre noi este traversat de niște întrebări care rămân – deocamdată – fără răspuns. Eu am să încerc să enumăr câteva din ele.

1. Dubito, ergo cogito. Îndoiala trebuie să ne însoțească mereu în orice călătorie sau cercetare; este o metodă clară de a atinge un prag de conștiință, de a fi siguri că destinația atinsă are o bază solidă. La un moment dat, mai demult, mă apucasem de astrologie profesionistă și tot atunci m-am lăsat, pentru că-ncepuse să vină lumea la mine ca la templu. Aveam în cap tot felul de întrebări: sunt, oare, suficient de pregătit? Am atins eu un nivel spiritual, sunt un model, viața mea exprimă fericire, pentru a putea da consultații altora? Cum răspunsurile erau nu știu, nu prea, nu cred, am fugit în lume.

Cred că în medicină, psihologie și astrologie, ar trebui să existe un prag minim de vârstă de la care să se poată practica pe cont propriu; până atunci, doar ucenicie. Cum să judeci o sinastrie, când tu ai avut doar două relații până acum, și alea praf? Sau – și mai rău – reușite…

Sigur, îmi răspund mereu că un medic te poate vindeca de ficat, chiar dacă el n-a avut niciodată boala respectivă, dar întrebarea rămâne.

2. Omul experimentează. Cum zicea Richard Bach, în Iluzii, suntem aici cu două scopuri: să ne distrăm sau să învățăm. Toate experiențele noastre de viață se pot împărți în aceste două categorii.  Și aici apare diferența dintre “este” și “trebuie”. În casa unde-l avem pe Uranus, este precipitație, lucrurile sunt răscolite. Este agitație. Dar nu cumva trebuie să fie agitație? Oare nu avem un scop pentru care aceste lucruri se întâmplă?

În încercarea de a da “soluții” la toate și privind viața liniar, prin șabloane, s-ar putea să dăm răspunsul greșit celui pe care îl servim prin consultația noastră.

3. Natală sau progresată? Plecăm de la sintagma unanim înghițită “natalul e baza”. Am putea, totuși, să ședem ardelenește și să ne întrebăm (stați liniștiți, nu vreau să revoluționăm astrologia brusc): ce este natalul? Un program download-at la naștere, o medie aritmetică a existențelor și experiențelor anterioare. Dar noi creștem , evoluăm învățăm acumulăm, ne transformăm. Cât mai e din natal și cât nu? Poate ar trebui să lucrăm cu progresata. Iarăși, habar n-am care e soluția, dar mă mănâncă întrebarea. Iar răspunsul cred că vine direct din consultație, amușinându-l pe cel de lângă mine.

4. Tranzitele… Te paște un tranzit al lui Neptun, iar astrologul năvălește peste tine, urlând Băăăă! Trezește-te, ancorează-te în realitate!. Să mori tu… E ca și cum ai vrea să faci un experiment din hidrodinamică, eliminând însă apa, ca să rămâi în concret.

Îți trece Saturn prin Șapte și-ncepi să te vaiți ca baba din Povestea Prostiei că aoleo ce-o să pățești cu iubita, următorii doi ani jumătate. Păi tocmai asta e chestia: dacă te ferești și nu pățești nimic, o să mori prost. Poate ăla de lângă tine are altă treabă, și tu la fel… Let go, man!

De multe ori dăm cu mucii-n fasole, ca astrologi, în treburile astea. Pentru că, mânați de intenții foarte onorabile, forțăm binele, însă acesta nu poate izvorî decât dintr-o experiență neliniară.

5. Calitățile. Inteligență, prostie, dragoste, evoluție spirituală: se pot vedea ele într-o hartă? Nu. Harta este bidimensională, iar calitățile (manifestările, nivelurile) sunt 3D. Eu nu cred în unicitatea hărții natale, ci în alegerile pe care fiecare din noi le face. Plecând de la gemeni și ajungând la faptul că-n fiecare minut se nasc cca 200 de oameni pe pământ, având hărți identice (ca poziții planetare în semne), cu toată sinceritatea afirm că da, suntem unici, însă nu harta este cea care exprimă acest lucru.

Și, că tot e Aprilie, ajung la Venus, mânca-o-ar tata pe ea și pe toți ăia care se umplu de duh sfânt, când o interpretează. Venus exprimă legea atracției și nu are nimic de-a face cu dragostea. Prin Taur, ea arată atracția chimică dintre două entități, evenimente, situații, iar prin Balanță ne arată componenta socială a acestei atracții. Venus exprimă relația ca un consumabil, vestitul “dragostea ține 3 ani”, polenizarea: care sunt criteriile după care-ți fug ochii după o fustă când vine primăvara. Atât. Până la dragoste mai sunt eoni.

6. Truismele. Mă aud și pe mine câteodată, spunând niște “adevăruri istorice”, generalități și tâmpenii mai mari decât mine. Iar chestia asta o întâlnesc frecvent la mulți colegi. Am zis într-o zi că-mi fac o colecție cu perlele întâlnite pe grupurile de discuție…

Trebuie să ai grijă de relațional”. I-auzi! Să mi-l arăți și mie pe ăla care nu are… “Văd aici o relație karmică”… așa, și una nekarmică nu vezi? Casa (familia), cariera, relațiile și propriul trup sunt cei 4 piloni fundamentali de care nu ai cum să scapi, pentru că te naști cu ei ca și cu senzația de foame. “Văd aici un aspect evolutiv”, sau “aveți o lecție de viață”… Gagiule, totul este evoluție pe lumea asta. De la prima respirație, dimineața, până la stinsul lămpii, seara, exersând tâmpenii sau lucruri sublime, eu nu fac altceva decât să evoluez. Și orice planetă, configurație, poziționare, îmi arată o oportunitate de a evolua.

E ușor a scrie versuri când nimic nu ai a spune. Chestia asta cu truismele vine din dorința expresă de a zice și tu, ceva, acolo. Habar n-ai cum să intepretezi un aspect, dar vrei să te bagi în seamă cu o frază. Mai bine taci și îl inviți pe cel de lângă tine să beți un ceai, până-ți vine inspirația.

*

Îmi plac blasfemiile, întrebările, testele. Îmi place să provoc zeii și mintea umană. Așa că îmi place că nu am răspunsuri clare la cele enumerate mai sus; ele sunt doar junghiul necesar la demararea unui studiu astrologic. Enervarea care te ține treaz.

Aleluia!

Ion Hristescu

2 thoughts on “Incomode, de aprilie

  1. Cattta

    Foarte bine scris articolul! Spune niste lucruri pe care poate toti le simtim si le stim dar nu stim cum sa le transmitem.
    Venus -legea atractiei. Intr-adevar nu am vazut-o niciodata pe Venus ca un simbol al iubirii d-aia „cu mult duh sfant”.
    Venusul are intotdeauna legatura cu placerea, are o latura hedonistica. Acum ca oamenii au placeri diferite (unele vazute de ceilalti mai bine, altele mai rau) e alta treaba .
    Intrebarea e unde se vede iubirea aia cu mult Duh Sfant intr-o natala, sinasrie?

  2. ionhristescu

    @Cattta: așa cum ziceam și-n articol, nu se vede. Bocitoarele satului zic că e Neptun (un Neptun peste Venus, într-o sinastrie, zice-se că dă întâlniri hiperspirituale. Fezabil, dar nu obligatoriu, și nu neapărat love). Un Neptun stă pe lângă niște grade ani buni de zile… ar fi culmea ca toți care au planete pe acolo să dea-n patima iubirii cu duhu sfânt.
    Insa, ca sa nu fim rai, poate fi un indiciu.

Lasă un răspuns