Atmosfera astrală de Paşte

pastele-v2Paştele sau Sărbătoarea Învierii Domnului este cea mai importantă sărbătoare a creştinilor în general şi a Ortodoxiei în special, fiind o promisiune pentru om că, prin respectarea Legilor lui Dumnezeu, prin sacrificiul de sine, fiecare dintre noi poate păşi pe calea care duce spre Rai. În înţeles mistic este promisiunea îndumnezeirii noastre, a naşterii omului nou prin sacrificiul omului vechi, adică a renunţării la păcate, a trecerii de la acţiuni bazate pe instinct, la acţiuni mânate de Sfantul Duh care se manifestă prin oameni.

Postul Mare este considerat cel mai greu dintre posturile rânduite în creştinism şi este perioada de pregătire a sufletului şi minţii pentru renaştere. Privind această perioadă de abţinere din punct de vedere spiritual, este ca şi cum un alchimist îşi pregăteşte cu răbdare materia primă în creuzet, pentru metamorfoza din interiorul laboratorului său.

Punctul culminant, Învierea lui Hristos, este precedat de o săptămână a Patimilor Domnului, în care fiecare zi are o semnificaţie mistică aparte.

Din punct de vedere astrologic, Săptămâna Patimilor începe cu ingresul Lunii din Săgetator în Capricorn, amintind parcă de Iisus spunând “Nu am venit să schimb Legea, ci să o împlinesc”. Lunea Mare este ziua Smochinului neroditor, care ne trimite cu gândul la vorbele neînsoţite de fapte, la fiinţa umană care nu caută să îşi împlinească menirea pământeană dată de Dumnezeu, care nu aduce “roade” de smerenie şi de fapte bune. Luna în Săgetător ne reaminteşte de filosofia de viaţă şi ne dă, prin relaţia armonioasă cu Mercur în Berbec, impulsul de a căuta esenţa Legilor Divine şi de a acţiona conform lor. Este important să ne armonizăm mentalul cu Mintea lui Dumnezeu, căutând să înţelegem sensul profund al lucrurilor şi faptelor noastre. Ingresul în Capricorn al Reginei Nopţii, de unde formează relatii armonioase cu Soarele, Marte şi Venus din Taur, ne trimite să armonizăm gândul cu fapta, să fim corecţi cu noi şi cu cei din jur, să nu ne minţim şi pe cât posibil să nu ne încălcăm cuvintele date, promisiunile, să respectăm legile.

Marţea Mare este cea a parabolei celor Zece Fecioare. Luna în Capricon, în conjuncţie cu Pluton, în relaţii armonioase cu Axa Nodurilor Lunare, cu Venus din Taur şi Saturn retrograd din Scorpion, ne îndeamnă, întocmai ca în parabolă, sa fim vigilenţi cu munca noastră spirituală. Să nu ne lăsăm pe tânjeală, să fim atenţi neîncetat la faptele noastre, la reacţiile noastre, dar şi la trăirile noastre interioare, sursa problemelor, dar şi a rezolvării lor. Putem fi înţelepţi precum cinci dintre fecioare, care şi-au păstrat cugetul şi sufletul curat, dar au sporit şi harul milostivirii. Sau putem fi ca cele cinci fecioare nebune, neîngrijindu-ne sa avem resursele necesare pentru a păstra lumina în interior, adică pentru a avea capacitatea de a discerne între bine şi rău în gândurile, vorbele şi faptele noastre. Dintre toate virtuţile Duhului Sfant, astăzi este ziua milosteniei, pe care şi astrele o susţin, prin Chiron şi Neptun în Peşti.

Miercurea Mare este asociată cu parabola femeii păcătoase care, cu mir şi cu lacrimi îl spală pe Hristos. Este o parabolă a Smereniei şi a Credinţei. Luna parcurge ultimul decan din Capricorn şi, spre după-masă, intră în sectorul Vărsătorului. Formează cu Mercur din Berbec o relaţie tensionată şi cu Lilith din Gemeni una armonioasă. Energiile lunare accentuează nevoia de a exprima emoţiile pe care le trăim, chiar dacă ne este teama. Este ca şi cum suntem invitaţi să credem, chiar dacă nu există o logică în ceea ce vedem sau simţim. Adeseori Iisus spunea “Credinţa ta te-a vindecat”, iar mesajul acestei zile, atât creştin, cât şi astrologic, este acela că, acolo unde există Credinţă şi Smerenie, şi sunt prezente în acţiunile de zi cu zi, acolo este şi potenţialul transformării profunde şi a împlinirii aspiraţiilor înalte.

Joia Mare este ziua Cinei cea de Taină, a rugăciunii Mântuitorului în Grădina Ghetsmani. Este ziua despărţirii de vechi, trecând prin cruda îndoială, urmată apoi de abandonarea totală. Este ziua trădării, dar şi a împlinirii celor rânduite de Dumnezeu. Cu Luna în sectorul Vărsătorului, în aspect tensionat cu Axa Nodurilor Lunare și cu Soarele, Marte și Venus din Taur, şi astrologic se accentuează nevoia afectivă a ruperii de cele vechi şi a orientării către nou, a renunţării la cele pământene (Nodul Sud în Taur), pentru dobândirea comorilor cereşti (Nodul Nord în Scorpion), unde Cerul sau Raiul este în interiorul nostru, respectând legea hermeneutică “precum în Cer aşa şi pe Pământ”. Deşi trecutul influenţează puternic hotărârile noastre, tendinţa de a repeta aceleaşi greşeli, erori, de a intra din nou în capcană acţiunilor mercantile, pământene este mare. În Joia Mare, Mântuitorul şi-a îndemnat Apostolii să guste din Trupul şi Sângele Său pentru a forma comuniunea mistică cu harul divin, prin înlăturarea omenescului. I-a îndemnat să aibe credinţa că tot ce se întâmplă este de la Dumnezeu, să nu se lege de trupul Lui uman, ci să se lase convinşi de prezenţa Lui în permanenţă cu ei. În mod similar, fiecare dintre noi este invitat să caute să vadă cum îl trădează pe Hristosul interior, cum îl vinde (Venus, Soare, Marte in Taur), şi cum a procedat în trecut, pentru o mână de arginţi, şi să sporească Credinţa că El sălăşluieşte în sufletul şi cugetul oricui este curat.

Vinerea Mare este ziua Patimilor lui Hristos, a Crucificării, a Sacrificiului Suprem. Luna parcurge ultimul decan al Vărsătorului, desfăcând încet-încet relaţia tensionată cu Axa Dragonului, şi pregătindu-se de trecerea în sectorul Peştilor, zodia hristică, a Sacrificiului Suprem şi a legăturii cu Dumnezeu. Este o zi a plângerii după vechi şi a trăirii profunde a abandonării. Orice ar fi pentru fiecare dintre noi un simbol al vechiului, al unei atitudini conservatoare, al unui aspect psihic care ne menţine în starea de suferinţă, în această zi poate fi “sacrificat”, “crucificat”, pus în Voia lui Dumnezeu exact cum Iisus a spus “Facă-se Voia Ta!”.

Sâmbătă Mare este sâmbăta îngropării, ziua în care Iisus a coborât în Iad pentru salvarea lui Adam şi a Evei, pentru a deschide o cale de întoarcere a îngerilor căzuţi înapoi în Rai, în Împărăţia Tatălui Ceresc. Mai precis este, aşa cum Peştii o sugerează, o dizolvare a graniţelor dintre Iad şi Rai, dintre Întuneric şi Lumină, când sufletele celor adormiţi se întorc la viaţa veşnică. Astrologic, Luna se afla în Peşti, în conjuncţie cu Neptun, accentuând nevoia de pace, de practică mistică, rugaciune, meditaţie. Este ziua în care liniştea şi aşteptarea plină de speranţă îşi găsesc loc în sufletele noastre. Fricile ne mai pot da târcoale, neîncrederile, anxietăţile pot fi prezente încercând, parcă, să ne pună la încercare Credinţa şi capacitatea de abandon.

Duminica Învierii este sărbătorită și astrologic. Luna se află în Peşti, în conjuncţie cu Chiron (Marele Vindecător Rănit) şi în relaţii armonioase cu Axa Nodurilor Lunare, dar tensionate cu Jupiter din Gemeni. Gemenii sunt asociaţi cu Toma Necredinciosul. Chiar dacă, în adâncul sufletelor noastre simţim prezenţa lui Dumnezeu, avem sentimentul Învierii noastre undeva în interiorul nostru, cu toate acestea pot să apară gânduri de neîncredere sau tendinţa de a cădea în acelaşi tip de gândire sau de vorbire, ca şi până acum. Cu toate acestea, aspectele de pe cerul astrologic sunt armonioase si favorizează transformarea profundă a fiecăruia dintre noi, prin Credinţă.

În a doua şi a treia zi de Paşti, Luna parcurge sectorul zodiacal al Berbecului, pregătindu-se de Lună Nouă în Taur. Cu energiile sale amplifică tensiunea dintre Uranus şi Pluton din Capricorn, îndemnându-ne să acţionăm din perspectiva harurilor pe care le-am dobândit, dacă nu pe întreaga perioadă de Post, atunci măcar în perioada Săptămânii Patimilor, neîntorcându-ne la formele vechi şi distructive de manifestare, ci sporind calităţile transformate, metamorfozate.

Sărbători fericite să avem!

Andreea Talmazan

Lasă un răspuns