Astrocartografia, unealta a calatorului constient (partea I, teoretica)

Autor: Alina B.

Astrocartografie

Astrocartografie

Exista, in cultura romaneasca traditionala, o zicala cu sens: „Schimbi locul, schimbi norocul.” Intelepciunea populara indeamna catre formularea unei intrebari legitime: de ce experimentam anumite evenimente sau traim anumite emotii in unele zone geografice, iar in altele avem experiente diferite? De ce ne simtim vitalizati in unele locuri si letargici in altele? Raspunsul il vom gasi formulat de catre acea ramura a astrologiei denumita Astro*Carto*Grafie (ACG).

Stim ca, pentru calcularea hartilor natale, sunt necesare trei coordonate: data, ora si loc. Totusi, in astrologia  de astazi spatiul este tratat ca fiind neutru, el fiind necesar doar pentru stabilirea axelor Asc – Desc, FC – MC, latitudinea si longitudinea fiind privite ca secundare. Accentul se pune pe timp („cand?”), iar tranzitele, progresiile si directiile sunt tehnici orientate temporal.

In astrologia veche, locul era la fel de important precum timpul, locul, spatiul si directia primind semnificatii importante. Este suficient sa ne gandim la Platon si la descrierile sale cu privire la organizarea cetatii, la plasarea templelor, a locuintelor, a bailor publice in functie de aceste coordonate spatiale. In vechime se practica geomantia, stiinta a preotilor pentru a determina directiile potrivite si a locatiilor benefice pentru plasarea spatiilor de locuit. Odata cu Einstein, fizica moderna postuleaza ca traim intr-un continuum spatio – temporal si nu putem desparti spatiul de timp si timpul de spatiu, de aceea astrologul este indemnat sa intrebe nu doar „cand?”, ci si „unde?”.  In astrologia locativa, Cezarul primeste ceea ce i se cuvine: spatiul.

ACG se naste in anii ’70, facilitata fiind de dezvoltarea stiintei si tehnologiei (aparitia computerelor) si de deschiderea tot mai mare a oamenilor catre calatorii. Pionier al tehnicii a fost Jim Lewis; desi nu a fost primul care a utilizat ACG (conceptualizarea tehnicii au facut-o inaintasii sai Donald A. Bradley, Roy Firebrace, Marc Edmond Johnes, Gary Duncan), el este cel care a dezvoltat-o si a adus-o pe culmi nemaiatinse pana atunci iar interpretarile lui au depasit tot ceea ce existase pana la el. Termenul de ACG apare pentru prima oara in 1972, iar in 1982 apare Ciclo*Carto*Grafia (CCG) – plasarea pe harta a tranzitelor si a progresiilor. Jim Lewis moare in 1995 iar colegul si colaboratorul sau Kenneth Irving aduna si ii publica lucrarile, in 1997 aparand „The Psychology of Astro*Carto*Graphy”.

Ce anume reprezinta, in fapt, ACG? Ea se naste ca urmare a conectarii influentelor planetare cu Pamantul. Se folosesc harti geografice ale Pamantului peste care se suprapun hartile natale. Planetele si mesajele lor nu mai exista undeva, acolo sus, ci chiar aici, in locul in care ne aflam. Prin ACG vom intelege la ce anume sa ne asteptam in anumite locatii, ce experiente putem avea daca calatorim sau ne mutam, ce tip de situatii si ce oameni vom atrage in calea noastra.

ACG reprezinta, deci, proiectia hartii natale asupra hartii intregii lumi. Harta ACG este o harta tridimensionala care plaseaza spatial angularitatea planetelor. In harta natala, planetele angulare (aflate peAsc, Desc, MC, FC) reprezinta puncte de putere. In acest sens, sistemul sideral si cel tropical sunt in consens. Ca orb de influenta, se pot considera pana la 10 – 15 grade in ambele directii.

Exemplu: pozitia Soarelui arata daca nativul s-a nascut ziua (plasarea in casele VII – XII) sau noaptea (casele I – VI). Cu ajutorul ACG, nativul isi poate schimba locatia in asa fel incat Soarele sa fie plasat in Casa X sau pe MC (harta relocata). Totusi deplasarea nu se poate efectua oricand, caci este posibil ca tranzitele sa reprezinte un impediment, de exemplu Saturn peste Soare, caz in care este nevoie de utiliarea CCG.

Pozitiile considerate de ACG sunt, deci, cele angulare, axele fiind porti de receptie si de emitere puternica a energiei. ACG nu implica semne sau case, ci doar locurile unde planetele sunt angulare (rasar, culmineaza, apun, anticulmineaza). Ce este important de retinut este faptul ca, la fel ca si in astrologia natala, nu exista locuri „rele” sau planete „rele”, cu atat mai mult cu cat, oriunde am pleca in lume, ducem cu noi peste tot harta noastra natala, cu pozitiile si aspectele ei. Experienta relocarii va fi in functie de natura arhetipala a planetei angulare in locul respectiv, dar totodata si in functie de relatia noastra personala cu planeta respectiva. Pentru unii nativi, relatia cu Saturn este posibil sa fie una armonioasa si elevatoare, de aceea vor fi impulsionati si motivati catre evolutie in locurile aflate sub semnul lui Saturn, in vreme ce pentru altii astfel de zone pot sa aduca blocaje, greutati, depresii. Este foarte importanta relatia nativului cu energia planetei respective si de aceea harta natala este punctul de plecare cel mai important in analiza ACG. Un nativ cu Venus afectata (in exil, retrograda, cu aspecte tensionate) va avea mai multe provocari de surmontat daca se muta intr-o zona aflata sub linia lui Venus, pe cand o Venus bine plasata si aspectata va fi o mana cereasca pentru un alt nativ. Astrologul care isi stapaneste temeinic cunostintele, va gasi usor de inteles principiile ACG: limbajul astrologic ramane acelasi, doar „gramatica” este diferita.

Exista, in principiu, trei modalitati de activare a unei planete din harta: tranzite/progresii, sinastrii si relocare (schimbarea locatiei, pastrandu-se aceeasi data si aceeasi ora in ridicarea hartii). In ACG, vom obtine o harta cu 40 de linii: 4 unghiuri x 10 planete. Tehnica se poate folosi nu numai in cazul hartilor natale, ci si in astrologia mundana (analiza relatiilor dintre tari, etc) sau in analiza evenimentelor.

In functie de angularitatea planetei, aceasta

–    se poate exprima social – pozitia pe Mijlocul Cerului (Jim Lewis spune ca „esti clasificat social dupa forta planetei”) – linie verticala in harta ACG
–    centreaza individul, il inradacineaza, se refera la sentimentul de securitate interioara a acestuia („esti centrat prin forta planetei”, cum spune Jim Lewis) – cand se gaseste pe Fundul Cerului – linie verticala in harta ACG
–    da expresia individuala a nativului, identitatea acestuia („esti identificat dupa natura planetei” – Jim Lewis) – pe Ascendent – linie curbata in harta ACG
–    arata circumstantele exterioare, oamenii si situatiile pe care le atrage nativul intr-un anumit loc – cand este pe Descendent – linie curbata in harta ACG

Atunci cand relocarea plaseaza anumite planete pe Ascendent sau pe Fundul Cerului, parti adormite sau neconstientizate de individ se dezvolta din interior, pe cand angularitatea planetelor pe Descendent sau pe Mijlocul Cerului aduce experiente prin intermediul unor forte exterioare.

Acolo unde un meridian (MC/FC) se intersecteaza cu orizontul vorbim despre parani (de la grecescul „paranatellona” – a rasari impreuna) , intersectia combinand energiile a doua sau mai multe planete si facand ca zona respectiva sa fie foarte activa pentru nativ (la aceeasi latitudine, pe intreg globul).

O alta tehnica utilizata in astrologia locativa este spatiul local (local space – LS). Creat integral de Michael Erlewine, LS se bazeaza pe orizont, nu doar pe cele doua puncte pe care ecliptica este intersectata in E si in V, devenind Asc si Desc. Acest sistem este folosit de omenire din timpuri stravechi, in trecut rasaritul sau apusul unei stele pe cer avand semnificatii pentru diferite activitati ale oamenilor. Spatiul local nu este nimic altceva decat o renastere a anticului sistem de declinare a Pamantului, folosit in toate sistemele mistice (unde o persoana investita cu putere sta in centrul unui cerc si se orienteaza catre diferite directii, cu anumite scopuri) si cunoscut astazi sub numele de Feng Shui.

Pornind de la harta natala, absolut totul in lume si in univers poate avea o locatie valida, fiind importanta directia in spatiu fata de observator. LS polarizeaza si arata directia, pe cand ACG arata locul. In harta ACG avem linii de la Pol la Pol, in timp ce in harta LS liniile planetare formeaza un cerc in jurul Pamantului. In LS nu exista ecliptica, Soarele fiind si el un punct printre celelalte puncte reprezentate de planete. Liniile planetare din LS actioneaza aproape magic, multi oameni simtindu-se atrasi cu un magnetism foarte puternic catre directia unei planete sau a alteia din harta lor LS.

Se pot ridica harti ACG sau harti LS dar se pot ridica si harti combinate. In cazul hartilor combinate, locurile in care liniile din ACG se intersecteaza cu cele din LS poarta numele de biparani sau, simbolic, de „puncte de destin” – in aceste locuri nativii traiesc experiente importante sau intalnesc oameni importanti pentru viata lor.

(Va urma)

Cookie-urile ne ajuta sa ne furnizam serviciile. Prin utilizarea serviciilor noastre si navigarea prin acest site va exprimati acordul cu privire la utilizarea cookie-urilor. Detalii

Cookie-urile ne ajuta sa ne furnizam serviciile. Prin utilizarea serviciilor noastre si navigarea prin acest site va exprimati acordul cu privire la utilizarea cookie-urilor.

Close